Oamenii Budapestei din fruntea… românilor. Românii din Ungaria de astăzi sau cronica unui crepuscul programat (II)

Foto: Viktor Orban (centru) și Gheorghe Cozma, președintele comunității românești din Ungaria – Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (în stânga premierului maghiar).

Continuăm astăzi cu cea de-a doua parte a analizei dedicate românilor din Ungaria și a dispariției lor programate semnat de profesorul universitar de la Universitatea din Oradea și colaborator LARICS, Gabriel Moisa. Prima parte a materialului se poate citi aici (LARICS).

Manipularea Budapestei cu așa numitele „autoguvernări”

Ce răzbate de aici, respectiv din analizele pline de acuratețe ale directoarea Foii româneşti din Ungaria, Eva Iova Şimon?

Prima chestiune este legată de faptul că autorităţile ungare încurajau înfiinţarea de cât mai multe autoguvernări în spaţiul comunităţii româneşti. Se realizau astfel două obiective. Primul era acela că se putea demonstra nivelul înalt al democraţiei din Ungaria, unul care permite oricui dorește și să înfiinţeze nelimitat autoguvernări minoritare fără nici o restricţie. Al doilea obiectiv, urmărit cu obstinaţie, este acela al creșterii numărului de autoguvernări românești controlabile, ca vehicul sigur de a gestiona politic Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU), prin impunerea în fruntea acestei structuri a unei persoane agreate de autoritățile ungare.

Acestea au fost Traian Kreszta de la înființarea AȚRU până în 2014, Tiberiu Juhasz după acest an, în condiţiile în care primul a fost promovat în Parlamentul de la Budapesta ca purtător de cuvânt al românilor din Ungaria, drept răsplată din partea autorităților politice ungare pentru marile „servicii” aduse comunității românești (!?!), iar, din 2019, Gheorghe Cozma. Scopul era acela de a izola cât mai mult grupul de asociaţii din jurul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care doreau schimbarea preşedintelui AŢRU cu o persoană susţinută de aceştia şi potenţial necontrolată de factorul politic de la Budapesta. Odată cu creşterea numărului autoguvernărilor scădea și şansa celor care făceau opoziţie lui Traian Kreszta de a-l schimba, întrucât numărul autoguvernărilor controlate de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria (UCRU) rămânea constant în continuă scădere a ponderii la nivel național ca urmare a creșterii numărului celor fidele lui Traian Kreszta, Tiberiu Juhasz și Gheorghe Cozma.

Foto: Traian Kreszta (in picioare), Tiberiu Juhasz (primul stânga jos), Gheorghe Cozma (actualul șef al AȚRU)

Situația a rămas neschimbată, ba chiar s-a agravat, cu prilejul alegerilor minoritare din 13 octombrie 2019. Conform Evei Iova Șimon, alegerile minoritare românești din 13 octombrie 2019 au scos la iveală, la fel ca și în precedentele scrutinuri, „multe autoguvernări locale românești dubioase”. Potrivit acesteia, „în Budapesta, aproape în toate cele 23 de sectoare vor fi autoguvernări românești, cu excepția sectoarelor I, XII, XX și XXII. Reamintim că, în Budapesta, românii au o singură instituție, biserica ortodoxă, aflată în sectorul VII al Capitalei. Au apărut noi autoguvernări locale românești în localități unde până acum nu exista reprezentanță românească, cum ar fi Pécs, Mogyoród, Dombegyház, Mezőhegyes, Berekböszörmény, Monor, Pécel, Szigetszentmiklós, Vác. S-au ales și pentru următorii cinci ani autoguvernări românești în localități în care nu există și nici nu a existat vreodată nicio instituție românească (biserică sau școală), cum sunt Múcsony (jud. Borsod-Abaúj-Zemplén), Győr (jud. GyőrMoson-Sopron) sau Mátészalka (jud. Szabolcs-Szatmár-Bereg)”. Toate acestea ridică mari semne de întrebare asupra corectitudinii alegerilor și controlului autorității guvernamentale ungare asupra vieții comunității românești prin intermediul AȚRU.

Situații similare au fost semnalate la finalul anului 2019 și de către celelalte minorității naționale din Ungaria, după cum am văzut mai sus, cu prilejul ședinței Comisiei Parlamentare a Naționalităților din 7 octombrie 2019 și unde Traian Kreszta nu observase nimic suspect în privința comunității românești din Ungaria.

Această liniște a lui Traian Kreszta s-a transmis și în rândurile comunității românești. De altfel, după alegerile minoritare din 13 octombrie 2019 lucrurile s-au mai reașezat inclusiv din perspectiva aplanării tensiunilor din cadrul acesteia de până în urmă cu câțiva ani. Acestea s-au mai calmat ca urmare a faptului că mare parte a celor care făceau opoziție grupului din jurul lui Traian Kreszta au ieșit din peisaj, au fost nevoiți să se mențină în expectativă sau pur și simplu au înțeles cum merg lucrurile și au renunțat la orice fel de activism militant, cu câteva excepții totuși a celor din jurul Foii românești, un grupo din ce în ce mai restrâns.

După mai bine de un deceniu de tensiuni între grupul Traian Kreszta și cei din jurul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU), noua componență a Prezidiului AȚRU ne arată că totul este sub control din perspectiva autorităților ungare. Dintre cei 15 deputați din AȚRU, 8 au origini în Micherechi: Gheorghe Cozma, Bertold Netea, Maria Gurzău Czeglédi, Gheorghe Pătcaş, Vasile Sucigan, Margareta Tat, Gavril Gurzău și Beata Condoroş Szőllősi. Alți doi din Aletea, Vasile Botaş și Ioan Nedrău, 1 deputat este din Chitighaz, Erica Borbély, 1 deputat de la Otlaca-Pustă, Elvira Ardelean Pál, 1 deputat de la Csanádpalota, Mariana Negreu Vetró și 1 deputat de la Bedeu, Elena Szilágyi. Din Budapesta a fost ales 1 deputat, Ana Roxin, la începutul anului 2020 aceasta lăsând locul fiicei sale. Doi dintre acești deputați sunt născuți în România. Este vorba despre Mariana Negreu Vetró și Ana Roxin.

Foto: Margareta Tat (membru al prezidiul AȚRU si primar FIDESZ (!) al localității Micherechi.

Sub control total pare și lista propusă de minoritatea românească pentru alegerile parlamentare din Ungaria care au avut loc la 3 aprilie 2022. Este aproape similară cu lista deputaților AȚRU: Traian Kreszta, Gheorghe Cozma, Erica Borbely, Maria Gurzău Czeglédi, Elena Szilágyi, Vasile Sucigan, Bertold Netea, Gavril Gurzău, Ioan Nedro, luându-se astfel măsuri în vederea eliminării oricăror surprize neplăcute astfel încât viitorul comunității să rămână pe mâini sigure, la fel de sigure precum în prezent.

Budapesta plătește și comandă muzica

Un alt aspect important care răzbate este acela că guvernul de la Budapesta este dispus să cheltuiască atâta cât este necesar pentru a-şi asigura liniştea din partea minorităţilor naţionale din Ungaria și pentru dobândirea unui control deplin. În acest context se dovedește faptul că sistemul autoguvernărilor este complet ineficient pentru păstrarea identităţii naţionale.

Exprimând punctul de vedere al comunităţii româneşti, Eva Iova Şimon aprecia că „la noi, în mod categoric, acest sistem de autoguvernãri este vinovat pentru desfiinţarea atelierelor de discuţii, pentru moartea sferei civile, pentru dezinteresul total al generațiilor mai tinere faţã de viaţa publicã şi culturalã româneascã. Dezbaterile s-au transformat la noi în certuri, argumentele au devenit supãrãri pânã la moarte, toatã lumea suspecteazã pe toatã lumea, minciuni inventate la un pahar de pãlincã se transmit cu atâtea uşurinţã cum ai zice bunã ziua, fãrã nicio urmã de responsabilitate, deoarece nimeni nu se mai ia în serios nici nu poate fi luat în serios. Sistemul de autoguvernãri minoritare a mai adus şi altceva, pe lângã moartea luptei de idei: a adus bani mulţi pentru unii şi niciun svanţ pentru alţii. În primul rând, în cazul autoguvernãrilor pe țarã, aproape cã alegerile din patru în patru ani sunt total inutile, bani de la buget aruncaţi în vânt, deoarece conducerile acestora sunt mai greu de schimbat decât sã urci muntele Himalaya. Cel ce are Banul în buzunar foarte uşor poate sã promitã mare cu sarea, nu are nevoie de forumuri şi întâlniri electorale. El tremurã de întrebãri şi nu vrea sã se oboseascã sã de-a rãspunsuri. Nu-l intereseazã nici dispariţia treptatã a celor pe care pretinde cã-i reprezintã. Importantã este liniştea şi domnia cât mai paşnicã a lui. Cu orice preţ…”.

Iar prețul plătit de guvernul de la Budapesta este unul generos. La ședința de constituire a AȚRU din 4 noiembrie 2019, au fost votate salariile și onorariile conducătorilor, ale membrilor comisiei și ale tuturor deputaților Adunării Generale. Ele sunt mai mult decât generoase și sunt plătite de guvernul de la Budapesta, ceea ce face ca cei care le încasează să încerce să armonizeze interesele propriilor binefăcători politici guvernamentali cu cele ale comunității pe care ar trebui să o reprezinte. Văzând direcția în care se îndreaptă lucrurile în zona minorității române din Ungaria se poate naște întrebarea ale cui interese le reprezintă aleșii de vreme ce sunt atât de bine remunerați? Desigur, incontestabil și ale comunității românești, dar fără a supăra foarte mult sau, dacă se poate, deloc, sursa de finanțare … adică guvernul de la Budapesta.  

Întrebarea este legitimă întrucât recent, la 4 noiembrie 2019, noului președinte al AȚRU, Gheorghe Cozma, i s-a votat un venit lunar de 540.000 ft, la care se mai adaugă o indemnizație lunară de 81.000 ft. (aproximativ 1850 euro lunar). Vicepreședintele cu post întreg, Bertold Netea, este remunerat cu 350.000 ft, plus o indemnizație de 52.000 ft. (aproximativ 1200 euro lunar), iar vicepreședintele onorific, Elvira Ardelean, cu un venit salarial lunar de 300.000 ft, plus o indemnizație de 45.000 ft. (aproximativ 1050 euro lunar). Este, trebuie să recunoaștem, profitabil să conduci destinele comunității românești din Ungaria. Sumele acestea se adaugă celor primite de la locurile de muncă al fiecăruia dintre cei aleși, activitatea din fruntea comunității fiind plătită, firesc, separat.

Minoritatea română este condamnată la dispariție

Potrivit unor reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria întregul context este întreţinut şi de conducerea AŢRU, în funcţie din 1998. Preşedintele Traian Cresta a fost ales în 1999 şi la fiecare scrutin acesta era reales, desigur beneficiind de complicatul şi permisivul (înadins?) sistem electoral care oferă şi neromânilor posibilitatea să voteze. Practic, în conducerea AŢRU există un status-quo din 1999. Atunci preşedintele Traian Cresta a fost secondat de vicepreşedinţii Gheorghe Oros, Gheorghe Gulyas şi Ioan Tănăsiu.

La alegerile din 2002 locul lui Gheorghe Oros a fost luat de Gheorghe Ardelean, restul funcţiilor fiind păstrate. Situaţia a rămas neschimbată şi după alegerile minoritare din toamna anului 2006, când Traian Cresta a câştigat prin acelaşi mecanism electoral un nou mandat de patru ani în fruntea AŢRU. Unii lideri ai românilor din Ungaria îl acuză pe actualul preşedinte al AŢRU că pentru a perpetua această stare de lucruri recurge la tot felul de subterfugii şi atacuri la adresa contestatarilor săi. Între acestea, tentativa de reducere la tăcere a Foii româneşti prin subfinanţare, în condiţiile în care mai tânărului ziar Cronica îi sunt asigurate surse de finanţare întrucât îi este favorabil. De altfel, spun aceştia, Cronica a apărut ca o instituţie de presă paralelă cu Foaia românească pentru că aceasta avea uneori o atitudine critică la adresa AŢRU şi nu putea fi strunită. În acest sens poate fi privit şi mai noul Centru de Documentare şi Informare al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, înfiinţat în 2003 la Giula, pentru care s-ar vrea concurentul Institutului de Cercetare al Românilor din Ungaria, aflat de asemenea în opoziţie cu reprezentanţa politică a românilor din Ungaria. Suspiciunea este alimentată şi de faptul că activităţile Institutului de Cercetare al Românilor din Ungaria sunt din ce în ce mai puţin finanţate după apariţia Centrului deDocumentare şi Informare al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, asemeni Foii româneşti.

Foto: Tiberiu Juhasz (stanga) si Traian Kreszta (dreapta).

Traian Kreszta a lăsat locul din fruntea AŢRU lui Tiberiu Juhasz în 2014, când, ca urmare a modificărilor la legea electorală, au fost acceptaţi în parlamentul de la Budapesta şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, însă fără a avea drept de vot, ci numai calitatea de purtător de cuvânt, un fel de observator. Vicepreşedinte al AŢRU era Alexandru Finna, care i-a luat locul Annei Borbely, aceasta deţinând funcţia o scurtă perioadă. După alegerile din 2018 situaţia din fruntea AŢRU a rămas neschimbată până în toamna anului 2019.

În urma alegerilor minoritare din 13 octombrie 2019, la 4 noiembrie 2019, a avut loc ședința de constituire a noii Autoguvernări pe Ţară a Românilor din Ungaria, când a fost ales cel de-al patrulea preşedinte al AŢRU în persoana lui Gheorghe Cozma, care în ultimii cinci ani ocupase postul de şef de oficiu al AŢRU. Cu acest prilej s-a ajuns la un modus vivendi de funcționare potrivit căruia cele două foste ”tabere” cădeau la pace. Aceasta este reflectată și de noua structură de conducere, în ea regăsindu-se oameni din ambele părți aflate în dispută până de curând. Alături de Gheorghe Cozma în fruntea AȚRU erau propuși pentru funcțiavicepreședinți două persoane, pe Bertold Netea (cu post întreg) și pe Elvira Ardelean-Pál (onorific).

În faţa acestor lucruri, tot mai puţini lideri marcanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria iau poziţie. Cei mai mulți se retrag din prim planul comunitar într-un context în care activitatea instituţională a românilor din Ungaria este „suprapolitizată şi supraformală”. Aceasta l-a făcut pe Mihai Cozma să concluzioneze amar că nici până în prezent „nu s-au găsit – dar nici nu se caută – forme prin care majoritatea românilor să se poată considera antrenată şi apreciată în viaţa minoritară, să simtă că aparţine de această comunitate”.

În aceste condiții, viitorul românilor din Ungaria se anunță în culori sumbre, iar perspectiva permanenței lor în Ungaria trianonică una destul de neclară și improbabilă.

Articol de Gabriel Moisa, profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Oradea.