De la cazul Giordano Bruno avem dovada că pentru nişte idei geniale poţi să-ţi pierzi viaţa într-un mod înfiorător. Hitler şi Goebbels au lăsat posterităţii dovada unui geniu malefic care a provocat suferinţe de neînchipuit în numele unor idei sinistre. În lagărul comunist moşit de Stalin nu zburau decât idei marxist-leniniste, dar şi cu ele lipite pe frunte puteai ajunge rapid în puşcărie sau în faţa plutonului de execuţie.

Unele idei pot fi geniale şi stau la baza unor teorii sociale care pot aduce o schimbare în bine a omenirii, după cum altele pot fi utopice, nocive, iar aplicarea lor provoacă tragedii. Ideea e că... ideile produc efecte, au consecinţe, iar unele par atât de periculoase pentru alţi oameni încât, dacă le stă în putere, vor face totul pentru a elimina fizic pe promotorul/promotorii respectivei idei. Aleksandr Dughin promovează de multă vreme o aşa numită teorie a euro-asianismului, blocul continental rusesc (Rusia este ultimul imperiu continental al planetei) trebuie inevitabil să se extindă pe calea războiului către Occident, pe care trebuie să-l ocupe până la Canalul Mânecii şi în peninsula Iberică. În acest mod ar reuşi să stăvilească cele două mari promotoare ale atlantismului, SUA şi Marea Britanie, iar ţinta lor, globalismul capitalist, ar deveni imposibil de atins, în schimb, Rusia şi ţările de acum aliate într-un imperiu enorm, continental, ar domina lumea. Spunea Dughin într-un interviu că Petru cel Mare a deschis o fereastră către Europa Occidentală şi, când a văzut ce reprezintă aceasta, a pus în fereastră un tun. Ocuparea Vestului Europei, folosirea tehnologiei, a inovaţiei, a resurselor umane şi materiale de aici reprezintă apoi cheia modernizării Rusiei şi transformarea ei în puterea mondială absolută. În teoriile sale „filosofice” (este prezentat uneori în mass-media drept filosof, ceea ce este o exagerare) Dughin amestecă mai vechea idee nazistă a „spaţiului vital” (iată că Rusia are nevoie acum, la fel ca în trecut, de teritoriile altor naţiuni!), cu misiunea istorică sacră, panslavă şi mesianică a Rusiei, peste care toarnă din plin un misticism ortodox patentat la curtea imperială a Romanovilor de maleficul Rasputin şi nu uită să adauge câteva picături din cel mai pur şi otrăvitor bolşevism, o altă utopie mortală a secolului XX. Ciorba a la Dughin a prins destul de bine la curtea noului ţar de la Kremlin şi a făcut furori inclusiv în România, unde ideologul lui Putin a fost invitat de admiratori, unul dintre ei fiind chiar ex-premierul Adrian Năstase, între timp devenit cu succes şi deţinut de drept comun.

Promotoare vocală a ideilor tatălui ei, jurnalistă la un site de dezinformare susţinut de stat, Daria Dughina a fost asasinată cu o maşină capcană. Se pare că era vizat, de fapt, tatăl ei şi numai întâmplarea a făcut ca acesta să scape cu viaţă şi să trăiască acum „o insuportabilă pierdere”, după cum s-a exprimat. Daria Dughina a murit în urma promovării unor idei – care justificau invazia unei ţări suverane, îi numea constant pe ucraineni „nazişti”, iar Occidentul cel decadent şi agresivul NATO erau sursa tuturor relelor din Rusia. Desigur, asasinarea civililor nu este justificată în nicio împrejurare şi nimeni nu ar trebui să plătească cu viaţa din cauza ideilor şi opiniilor sale, chiar dacă ele contravin depturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni. Sunt alt gen de măsuri cu care societatea se poate apăra. Numai că în Ucraina, respectiv Rusia, nu avem o stare de normalitate, nici măcar de război (nu a existat o astfel de declaraţie), iar vinovatul principal de această stare de lucruri este Kremlinul care a declanşat o „operaţiune militară specială”. Un stat invadat militar de către un alt stat, căruia i se contestă dreptul la existenţă, cu oraşele bombardate, cu mii de civili, copii şi tineri morţi şi răniţi, cu milioane de refugiaţi în ţările vecine, are dreptul să îşi elimine cei mai vocali duşmani, prin orice mijloace? Priviţi puţin în istorie şi o să aflaţi singuri răspunsul – şi aici nu mai este vorba nici de moralitate, nici legalitate, sunt doar fapte.

Asasinarea Dariei Dughina nu pare a fi opera serviciilor secrete ucrainene, dimpotrivă, pare „operaţiune specială” a securităţii interne ruse sau a unei facţiuni din ea. Dughin a spus ce avea de spus, are încropită o ideologie la care nu mai poate adăuga nimic, dar un Dughin martirizat poate fi mult mai util Kremlinului. Daria Dughina este transformată acum în martir de stat, propaganda lucrează. Apoi, este suspectă viteza cu care FSB a reuşit să identifice cu precizie autorul atentatului, în două zile: o femeie din Ucraina pe care o fila de mai bine de o lună de zile, de când a intrat în Rusia, care şi-a luat o chirie în blocul în care locuia victima şi a participat mai apoi la întâlnirea publică unde erau invitaţi Dughin şi fiica sa. Păi, în acest caz, cum de a reuşit să fugă suspecta împreună cu copilul ei după atentat, cu o maşinuţă, prin Estonia? Acelaşi FSB nu a reuşit însă să descopere nici măcar un suspect în cazul asasinării liderului opoziţiei ruse, Boris Nemţov, împuşcat mortal acum şapte ani în apropierea Kremlinului. Probabil, tocmai din cauza „apropierii” Kremlinului...

Cine seamănă vânt culege furtună. Ani de zile Dughin a fost un profet fals, a justificat războiul şi implicit uciderea oamenilor, deşi se declară creştin. Suferinţa cea mare încercată de un părinte la pierderea copilului ar trebui să-i amintească că cine predică ura şi violenţa va fi în cele din urmă răpus.