De când s-a inventat, banul a fost mobilizatorul, bulversatorul şi distrugătorul celor mai multe speranţe omeneşti. El a permis şi permite realizarea în completitudine a tuturor celorlalte speranţe. Lozinca ademenitoare "Am întâlnit ţigani fericiţi..." în fundul gol, desculţi şi cu maţele chiorăind de foame, este de la un punct în sus o iluzie, funcţionând ca un mecanism de apărare şi trădând un nivel de iresponsabilitate.

În mod normal, orice om îşi doreşte să aibă maxim de mijloace băneşti care să îi permită să viseze. Oh, desigur, a ajunge sclavul lor, adică a confunda ţelul cu mijlocul de atingere a lui, este deja o boală care aduce multă suferinţă, conştientizată sau nu, dar aceasta este o altă problemă. Diferenţa este cea dintre normalitate şi boală psihică. Acestea, la nivel de individ.
La nivel de societate banii sunt cei care dau stabilitate, potenţa creativă şi de fericire generală a unei populaţii. Şi acum, după aceste câteva vorbe generale despre rolul banilor în soarta oamenilor, să vedem câte ceva despre influentele "instituţii", "oracole", "agenţii de rating" etc.
Să începem cu exemplul cel mai resimţit de către toţi românii.
Vă aduceţi aminte (cei care au o anumită vârstă) cum, prin 1980, toate mijloacele de masificare din afara ţării, inclusiv posturile de radio pe care le prindeau românii, transmiteau concluzia unor "mari" specialişti, "mari instituţii" etc. Cum că România a intrat în faliment şi că nu îşi va putea plăti datoriile. Ceauşescu a înghiţit prosteşte "găluşca ştiinţifică", s-a ambiţionat la fel de prosteşte şi, "ca să le arate", a plătit toate datoriile României în 2-3 ani, strângându-ne pe noi de stomac, de paltoane şi de ochelari. De fapt, asta şi urmăreau cei care transmiteau "concluzia ştiinţifică", să reacţioneze, să exagereze, să-şi supună populaţia la lipsuri, pentru a ajunge urât până la a-i fi dorită moartea. A fost o manipulare profesionistă. Cei care au umblat pe afară şi mai citeau de curiozitate "Financial Times" îşi aduc aminte de "sobrele" şi "doctele" afirmaţii ale "marilor analişti" referitoare la economia şi finanţele americane în anii imediat premergători pornirii motoarelor crizei financiare actuale. Să mai rememorăm câteva lucruri. După ce au anunţat că au nevoie de ajutor (miliarde) pentru a nu falimenta, câteva bănci, când au văzut condiţiile impuse de stat (SUA), au început să returneze banii. Nu mai "falimentau". AIG primea "bule de oxigen" de la Guvern şi dădea angajaţilor premii de sute de milioane. E ca şi cum nişte "ingineri" şi-au umplut buzunarele, devalizând bănci, statele au sărit imediat să umple golurile din seifuri (furturi cu mănuşi) cu ajutoare de stat (bani publici, recte din buzunarul populaţiei!). Aşa ajung popoarele încătuşate, adică obligate prin legi să lucreze, adunând bani, care, prin Guvern, ajung în băncile cui? Iar din bănci, în buzunarele cui? Trebuie să admiri simplitatea şi genialitatea crizei.
Revenind la noi, România "nu cerşeşte", deci nu are nevoie de împrumuturi spre a supravieţui crizei, dar "se protejează" de criză, aducând în ţară o sumă uriaşă, garantată cu veniturile a 22 de milioane de români (aproape 2000 de dolari pe cap de locuitor!).
Chiar dacă nu îi va folosi, ţinându-i doar de siguranţă, va plăti dobânda de 3,4%, adică 680 milioane de dolari. Ce cadou, dacă nu vor fi folosiţi? Apropo, pe cine năşim? Ne jucăm de-a prevenţia făcând cadou aproape 1 miliard?! Noi, cei pârliţi? Dacă sunt necesari, atunci pentru ce, concret, sunt necesari? Nu vrea să ne spună nimeni? Păi dacă mie, cetăţean, nu îmi spune, atunci cu ce drept îmi bagă mâna în buzunar? Ceea ce este intrigant e maniera ocultă şi intempestivă în care se face împrumutul, ca la comandă. Cine ce comandă ascultă? În condiţiile de semisecretizare, am dreptul să-mi pun orice fel de întrebări în legătură cu banii din buzunarul meu. Neştiind nimic, putem presupune orice. Dacă aceşti bani vor fi folosiţi pentru relansarea economiei naţionale şi a bunăstării spre demnitate a românilor, atunci Băsescu, Boc şi Isărescu vor rămâne subliniaţi luminos în cartea de istorie. Dacă toată manevra va avea drept rezultat doar predarea încătuşată a poporului român, după ce a fost deposedat de tot ce a avut, pe mâna unor hingheri, care astfel ne vor avea la mână şi ne vor sărăci mai departe, atunci aceleaşi nume vor trebui să fie acuzate de crimă împotriva poporului român şi va trebui să le dorim soarta Ceauşeştilor.

Este însă cert că, folosiţi cu cap şi cu bună intenţie, aceşti bani pot face un mare bine pe termen lung, dar irosiţi, vor face un enorm rău pe termen lung poporului român.

P.S.
Două întrebări, cărora doar distanţa în timp le va da răspuns, sunt însă "pruriginoase":
1. S-a pus problema acestor bani, în mod brusc, din proprie iniţiativă, sau a fost iniţiativa altora?
2. Dacă sunt de bună intenţie, sunt guvernanţii şi capabili de a folosi judicios pentru viitorul acestui popor banii pe care îi iau din buzunarul nostru fără să ne consulte?