Prin reţea de crimă organizată se înţelege o grupare de tip mafiot. Conform D.E.L.R. (Vasile Breban, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987), mafie = 1. nume dat unor asociaţii teroriste secrete (din Sicilia) care practică şantajul şi asasinatul. 2. Grup de indivizi cu preocupări dubioase. Prin ultima definiţie trebuie să înţelegem preocupări oculte, cu totul altele decât cele afişate şi trompetate public, în speţă a pune mâna pe putere în scopul profitului personal, a hoţiei cu haină legală" (visul de aur al oricărei grupări mafiote) şi de a se preta la orice pentru a-şi urmări scopurile oculte.

 

Din întreaga definiţie până la ora actuală, doar asasinatul lipseşte din comportamentul partidelor noastre. Să ne ferească Dumnezeu să ajungem până acolo! Diferenţa dintre o structură mafiotă şi un lobby politic sau un partid autentic constă în aceea că mafioţii se folosesc de lozinci umanitariste, sociale, democratice etc. pentru a-şi ascunde adevăratele intenţii (mai mult decât dubioase), pentru a se legitima, pe când lobby-ul politic şi partidul autentic sunt dedicate unor idei sociale, democratice, umanitare etc. pe faţă şi fără a fi urmate de alte intenţii şi fapte care afectează grav interesele publice.

Vă aduceţi aminte de capra cu trei iezi? "Trei iezi cucuieţi/Uşa mamei descuieţi...". După patru generaţii de "progres" am ajuns cu mintea mai slabă decât bătrânii purtători de opinci ai lui Ionică. Nu mă refer doar la politica internă. Dar spectacolele acesteia bagă în groază orice minte care gândeşte cât de cât. De exemplu, spectacolul călăreţei ministru, care cu un tupeu şi o ţăţărie ieşite din comun (din norme) sfidează orice idee de legalitate, de responsabilitate şi de ordine socială. Acest spectacol văzut de întreaga ţară este un semnal extraordinar de negativ. Închipuiţi-vă ce model colosal şi ce argumente ("de la un ministru") au toţi interlopii din această ţară. Păi pe cine vor mai respecta aceştia, pe cine vor asculta, de cine se vor mai teme, mai ales că în casa lor dorm şefi de poliţie, ajunşi şefi nu pe criterii profesionale, ci numiţi prin algoritm politic de către partidele (pardon! reţelele) ajunse la putere. Compromiterea organelor statului este totală, iar haosul social şi nesiguranţa populaţiei este cea care este. Cine le promovează? Guvernul? Miniştrii? Liderii politici? Sunt absolut incapabili de a înţelege rolurile sociale pe care trebuie să le joace. Mă îngrozesc la gândul că s-ar putea să fie şi atât de ticăloşi încât să nu le pese.

 

Să mai exemplific şi cu alţi miniştri? De exemplu, dealerul de maşini care vrea să distrugă complet sistemul sanitar. Acest om, cu toată gaşca ce îl înconjoară, nu cunoaşte principiile elementare de organizare a asistenţei medicale. Vrea să reducă numărul de spitale de la 400 la 150. Va fi o crimă. Între principiile de care vorbeam există cel al teritorialităţii care îţi spune că trebuie să ai distanţe de maxim o oră de transport pentru bolnavii gravi: infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, unele urgenţe chirurgicale etc., altfel omori omul. Iar raţiunea de a fi a sistemului sanitar este de a salva vieţi, de a repara şi a prezerva sănătatea oamenilor, în niciun caz aceea economică. Dobitocii cu pretenţii post decembriste au bulversat până şi raţiunea de a fi a lucrurilor. Vrea program de zi lumină pentru cadrele sanitare, când aceştia abia îşi cârpeau veniturile cu programe în cabinete private. Păi atunci să afle iresponsabilii că cele mai prost plătite cadre sanitare din Europa au ajuns la limită. Cu această măsură în 3-4 ani în ţară nu vor mai rămâne decât doctori şi asistente pentru care totul este prea târziu. Sau poate că aceasta este sarcina politică pe care trebuie să o îndeplinească (la comanda cui?) de a goli ţara de medici şi asistente, de care au atâta nevoie, Anglia, Franţa etc. Pe români să-i ia dracu'!

 

În învăţământ se propune, la fel, distrugerea ultimelor sale temelii. Propunerea de a face clasa a IX-a în şcolile generale este ori iresponsabilă (dincolo de gargara sulfuroasă cu morgă - fâs! - bate vântul pustiului), ori comandată criminal pentru a-i transpune pe români definitiv în căpşunari. Are atât de puţine relaţii cu realitatea socială şi a învăţământului românesc încât este uluitor până şi faptul că o asemenea soluţie a putut fi propusă. Îmi ridic pălăria în faţa demnităţii dnei Andronescu. De fapt este singurul ministru profesionist, care înţelege din interior (adică în mod corect) sistemul pe care trebuie să îl gestioneze. De fapt, constaţi că în România, azi, totul este pervertit. Toate legile (oribile şi proaste) importante nu sunt emanaţia Parlamentului, ci hotărâri (asumări) ale executivului. Executivul concepe şi Parlamentul aplaudă. Realizaţi cât de cu fundul în sus stau toate! Parlamentarii, cei care ar trebui să elaboreze legile pe care să le execute Guvernul şi care ar trebui să controleze guvernul sunt simpli găinari pentru spectacole mediatice.

 

Ultima intenţie a guvernului, aceea de pune pe ultimul loc dintre bugetari pe profesori şi cadrele sanitare este consternantă. Ideea unei ierarhii între cele patru ramuri bugetare este o stupizenie şi, mai ales, extrem de neproductivă social. Raţional trebuie gândită o ierarhie paralelă, în funcţie de valoarea socială, efortul profesionalizării şi responsabilitatea socială. Pentru viitorul acestei naţiuni priorităţile absolute sunt învăţământul şi sănătatea. Dacă vor pune în practică ceea ce iresponsabil gândesc viitorul pe termen extrem de lung este distrus. În acest caz în România nu va mai rămâne niciun tânăr dotat. Se va produce o contraselecţie naturală în populaţie. "Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă." Sau poate că rolul acestui guvern este de a compromite definitiv viitorul naţiunii. Cine îi consiliază? Cine le comandă?

 

Dacă va face acest lucru actualul guvern va rămâne în istorie ca un guvern criminal la adresa propriului popor. În plus pentru PDL acest lucru va însemna sinucidere politică, iar pentru PDL-işti un viitor obscur alături de ţărănişti. Atunci Boc poate fi sigur că îl vor scuipa şi gâştele din şanţurile ce duc spre Răchiţele. Astăzi este premier. Pentru câte zile? Ca mâine vor trece...