Una dintre unităţile de măsură a omului este nivelul aşteptării pe care îl ai de la acel om în funcţie de locul pe care îl ocupă în societate. Aceasta deoarece locul pe care îl ocupă reprezintă dimensiunea socială a faptelor şi vorbelor sale, raza de răsfrângere a consecinţelor acestora. Voi da exemple teoretice.

Regele trebuie să fie fără pată în vorbe, în fapte, în cum arată sau în ce intenţii are. El nu poate fi cea ce vrea el la un moment dat. El nu poate fi decât cea ce presupune rolul său social. Altfel el devine o ruşine pentru ţara lui, pentru poporul lui. Cu cât este mai fără pată cu atât este mândria poporului său. Sluga? Sluga nu are nici o responsabilitate socială, deci ea poate fi în tot ceea ce face, în orice moment ea însăşi. Dacă vorbeşte prostii nu o bagă nimeni în seamă. Dacă se îmbată "e şi el om"! Dacă... dacă... Între rege şi slugă se întinde toată gama de roluri sociale, pe nivele. Şi acum să ne ocupăm de tufişuri şi de furişuri. Păi, când încapi pe sub un tufiş ca să te faci nevăzut înseamnă că eşti un pigmeu nenorocit.

Dacă ai fi măcar o capră, o gazelă, ai sări peste tufiş, iar toată lumea ar vedea eleganţa saltului. Dacă ai fi o girafă nici nu ai vedea tufişurile când nu te-ai uita în jos. Dacă ai fi un elefant ai zdrobi în picioare tufişurile. Dacă ai fi un leu ai rage de s-ar scutura tufişurile. Aşa nu eşti decât cea ce eşti. Sub tufiş încapi, atâta eşti. Şi acum să o luăm din altă parte. Un premier este în orice stat al doilea om din acel stat. El este fără să vrea, prin funcţie, un simbol al acelui popor şi acelui stat. El nu are voie să fie el însuşi, nici când doarme, ci doar ceea ce se aşteaptă de la el. Cu atât mai puţin el nu are voie să facă decât cea ce trebuie în interesul poporului şi statului cărora le aparţine. Nu poporul şi statul îi aparţin, ci el aparţine poporului şi statului. Din aceleaşi motive, oricând în istorie şi oriunde în geografie, problema sănătăţii unui om de stat de prim rang a fost o problemă de stat şi nu o problemă individuală. Iar o problemă de stat s-a rezolvat întotdeauna şi se rezolvă de către o Comisie Naţională de specialitate, numită de şeful statului ad-hoc sau permanentă. Sigur că în dezordinea actuală a statului român aceste comisii nu există şi nu există nici o prevedere în acest sens. De fapt cine să o elaboreze?

Repetenţii şi tractoriştii din Parlament? Cei care neagă posibilitatea democraţiei în ţară? Fundamentul oricărei democraţii este acela că Legea este una pentru toţi. Ori pentru parlamentari cel puţin două legi sunt "inferioare" lor, nu îi pot atinge. Este legea pensiilor speciale pentru ei şi legea imunităţii parlamentare. Al doilea fundament este glasul poporului. Adică ei trebuie să legifereze interesele şi tendinţele populaţiei. Ei sunt în slujba populaţiei şi nu populaţia în slujba lor. Ei bine, poporul a votat reducerea parlamentarilor la 300, iar parlamentarii s-au înmulţit de au ajuns cât parlamentul unei ţări de sute de milioane de locuitori. Deci Parlamentul României neagă şi sfidează democraţia, împiedică instalarea democraţiei în România. Dar să ne întoarcem la domnul Viorel. Ce a făcut domnul? A dat o cruntă palmă medicinii româneşti. A blamat-o în faţa lumii întregi. Turismul medical este unul din cele mai aducătoare de venituri. Ţara vecină "suge" la propriu sume uriaşe de la cetăţenii români supuşi unei propagande (de stat) continue concomitent cu denigrarea prin şoptitori a competenţei medicilor români. După ce sunt spoliaţi de bani se întorc spăşiţi acasă spre a fi reparaţi. În acelaşi timp marile universităţi din lume (inclusiv din America) se străduiesc să ademenească studenţi străini cât mai cu bani, finaţându-şi astfel o parte din cheltuieli. Pe de altă parte acei studenţi plătesc chirii, cheltuie, cumpără etc..., fac reclamă! Aşa, cu asemenea semnale date, de un Ponta, Băsescu, Tăriceanu, Năstase, ce pot crede cei care ar fi tentaţi să vină studenţi la medicină în România?

"Păi ăia, la care nici ai lor nu apelează... etc..." Tocmai cei care stau în fruntea statului fac rău societăţii, poporului şi statului pe care cu dezonoare îl reprezintă. Menţionez că pentru multe colective medicale din ţară suferinţele celor patru amintiţi erau intervenţii obişnuite pe care le-ar fi făcut la nivelul sau peste nivelul celor de care au avut parte. Aceşti, mă abţin să le zic cum ar merita, mă fac, ca român, să-mi fie ruşine că sunt român, de câte ori ies din ţară, la fel de mult ca hoţii negricioşi cu care suntem confundaţi. De fapt între aceşti lideri şi hoţii negricioşi nu există diferenţă comportamentală. Sunt uluit însă şi de altceva. Toate partidele au în rândul lor oameni serioşi şi oameni de valoare. Cum pot să-şi aleagă asemenea lideri? De ce nu se întreabă presa, care sare "aoleu şi vai, vai, vai..." când apare câte un caz de uscătură în pădure, de ce vin agenţii de recrutare de medici români din cele mai exigente state ale lumii? Oare de ce? Cum de acolo medicii români sunt în frunte, iar acasă în coadă? Oare de ce acolo în Occident medicii români nu produc accidente de malpraxis, iar acasă da? Oare de ce acolo nimeni nu a auzit de şpagă la medici? Oare de ce multe altele? Au obrazul politicienii să dea răspunsuri cinstite la aceste întrebări?

Pe ei nu îi interesează cauza răului. Pe ei îi interesează ca de câte ori apare o defecţiune sus, pentru ca populaţia să nu sta cu ochii şi gura pe marii mahări i se dau "exemple" din Brăila în Bihor, din Sibiu în Tg. Jiu. Ei exploatează până şi abcesele sociale. În ţara aceasta toate sunt libere nu-i aşa? Absolut toţi medicii români ar găsi imediat locuri de muncă în străinătate, cu salarii de 5-10 ori mai mari. Dacă din cauza atmosferei, a tensiunii continue, a mitocăniei cu care sunt trataţi, deseori cu teroare, ar pleca toţi din ţară a cui ar fi paguba şi a cui câştigul? Pentru cei mai mulţi nu mai este mult până acolo.