Aho, aho senatori şi deputaţi,

Staţi puţin, nu mai furaţi,

De proşti nu ne mai luaţi,

Încercaţi de ne-ascultaţi.

Puneţi mâna de munciţi,

Puneţi capul de gândiţi,

Că altfel ne sărăciţi!

 

Ia mai mânaţi măi, hăi, hăi...

 

S-a trezit, mai an,

Primar Bolojan.

Câte toate ne-a promis,

Le-a făcut, numai în vis.

A venit, de la Birtin,

Călare pe-un cal divin,

Ca să facă din oraş

Un fel de cătun fruntaş.

C'o să dreagă şi'o să fie,

Cea mai cea democraţie.

Însă la audienţă,

Nu face act de prezenţă.

 

Of, of, măi, măi...

 

Carp ne-a zis de sănătate,

Azi le face el pe toate,

Când pleacă din primărie,

Tartor de spital să fie.

S-a sculat pe dat,

Ţîrle mai bărbat,

Umbă după Ruşi,

Cere banii duşi.

Şi în anu' de acuşi,

Radu-i va bătea pe Ruşi,

Arătând la toţi ce poate,

Împărţi-va tot judeţul,

De la frate la alt frate.

Despre vicepreşedinţi,

Ce să zici ca să nu minţi?

Sunt doi oameni de poveste,

Niciodată pe la muncă,

Unul dintre ei nu este.

Senatorul Mang e-n doliu,

Boc nu pleacă din fotoliu.

Ioan să-şi ia sacouri noi,

Boc mai stă... un an sau doi.

E două mii unsprăzece,

Şi lui Tokes tot nu-i trece,

Vrea şi străzi, ba vrea şi-o ţară.

Vorba lui e apă chioară.

Fiindcă ştie şi un prost,

Că Ardealu-i tăt a nost!

 

Mânaţi măi şi hăi şi dăi!

 

Ne dorim, întreg poporu'

Ca tot lotu' lui Bihoru'

Să nu fie mămăligă,

Să ajungă-n prima ligă.

Măi Ilie, ce mai stai?

Sări şi cu ceva mălai!

 

Hai, hai şi iar hai!

 

Apoi s-a sculat

Traian mai bărbat

Şi-a încălecat

Pe un cal crizat.

Sub guvernul Boc,

Toţi sunt la un loc,

Cu haină de mătasă

Şi cu faţa groasă.

Când s-a ridicat,

Cel Traian bărbat,

Nici c-a mai aflat

Vreun partid curat.

Nu s-a apucat

De niciun arat,

Nici de semănat.

Că n-avea cu ce

Şi n-avea cu cine.

Că toţi trăiau bine.

Cum, an după an,

S-a sculat Traian,

Poate-a obosit,

Poate-i surmenat,

Fiindcă n-a aflat

Unul mai bărbat

Să iasă-nainte,

Pentru preşedinte...

 

Zice-ţi tare din buhai, că la Cotroceni îi baiiii!

 

Apel către Cabinet:

Bă Emile, fii băiat de comitet,

Mai lasă gura la pungă,

Şi la noi puţin s-ajungă,

Ca în anu care vine,

S-apucăm „să trăim bine".

Ăştia de la FMI,

UE şi câţi îţi mai fi,

Nu ne mai puneţi condiţii,

Nu mai cereţi sacrificii,

Că, dacă ne veţi stârpi,

După cin' îţi mai trăi?!

Tot cu capra,

Hopa, tropa,

Am intrat în Europa.

Şi, după ce ne-au pus jugu',

Zic, minune mare frate,

Că în Schengen nu se poate.

Las' să zică ei ce vor,

Asta e problema lor,

Nu gândesc, nici chiar în vis,

Că românul are firme:

La Londra ori la Paris.

Moldovenii, fraţii noştri,

Au votat, juma', ca proştii.

Unii vor democraţie,

Alţii bine să le fie.

Şi atunci, ăşti de pe urmă,

Merg-nainte ca o turmă,

Că le-a spus lor, ştim noi cine,

Că-nainte era bine!

 

Măi, măi!

 

De urat, am mai ura,

Însă ne-o prinde apusu'

Şi ne pleacă autobusu',

Ce ne duce înapoi,

Un' lucrăm pe euroi.

Şi la anu' om veni,

Numa' dac'om mai trăi,

Numa' dacă ni-ţi primi,

Cu un leu mai tare,

Cu un PIB mai mare,

Cu mai multă bogăţie,

În întreaga Românie!

Şi în anul nou, ce vine,

Să ne fie la toţi bine,

Să mai simtă şi românu'

Că nu-i slugă la jupânu',

Să mai vadă şi ai noştri,

Că nu-i conduc numai proştii.

 

Ziceţi măi din zurgălăi,

Hăi, hăi...!

Urătorul din Rogerius