Creștinismul nu este o ideologie și nu furnizează soluții politice. El este o societate, un popor, o națiune, care aspiră și solicită drepturi politice specifice unei națiuni. Majoritatea creștinilor preferă "armistițiu" cu această lume. Alții refuză colaborarea cu acest sistem politic care a deviat de la morala creștină și dogmele creștinismului.

Unii doresc o societate pământească în care valorile creștine să fie promovate, alții doresc să se revină la teocrație. Toți creștinii mai mult sau mai puțin pragmatici sunt tributari câte unui mit politic, al monarhiei, al democrației, al progresului. Democrația liberală, așa cum pretindem că o avem noi, este considerată de creștini și nu numai ca fiind cel mai bun regim politic dintre toate cele posibile. Doar că democrația presupune participare, iar comunitatea creștină preferă să-și asume din oficiu o separare a bisericii față de stat, ce duce inevitabil la incapacitatea creștinismului de a-și prezenta valorile în spațiul public. Acest rol și-l atribuie, însă, în scopuri electorale și nu numai, unele fundații sau partide politice, încercând, prin denumirea lor, să abată atenția publică de la adevăratele intenții și să creeze o mișcare și ideologie de masă, pentru a masca și oficializa accesul spre putere. Așa s-a creat "Fundația Creștin Democrată" inițiată de Teodor Baconschi sau, mai recent, "Alianța Creștin Liberală", alcătuită din PNL și PDL. Mă îndoiesc că acest termen biblic și mai ales conținutul său este asumat și respectat în adevăratul său sens, cunoscând că mulți dintre fruntașii acestor partide, prin politicile lor antisociale, sunt cunoscuți ca niște oameni "fără niciun Dumnezeu". Ce fapte creștinești au făcut sau își propun să facă acești oameni de le-a venit așa din senin ideea să utilizeze acest cuvânt sfânt legat de creștinism? De-a lungul timpului presa a dezbătut actele anticreștinești săvârșite de acești fruntași politici, aflați la guvernare, încălcând cu bună știință cel puțin 8 din cele 10 porunci. Acești oameni nu-și iubesc aproapele decât în campaniile electorale, ci îl umilesc și-l pauperizează. Despre perceptele morale de a nu fura, a nu minți sau a nu înjosi aproapele nici nu poate fi vorba, ele fiind încălcate grosolan și cu regularitate. După ce a compromis educația, cultura, sănătatea, cultele, prin utilizarea acestor denumiri sacre, vor să compromită și termenul de creștin. Bisericile creștine trebuie să aibă și să promoveze conștiința superiorității față de politică și stat, dar și a responsabilității față de lucruri la fel de importante ca și bunăstarea oamenilor și mântuirea spirituală.