"Toţi spun că sunt nevinovaţi când ajung aici" - orice avocat specializat în drept penal va confirma afirmaţia făcută de inculpaţi sau condamnaţi, în faţa instanţelor sau în puşcărie. Paradoxal, deşi corupţia este recunoscută ca o problemă majoră în România, atunci când cineva de notorietatea lui Gigi Becali este băgat după gratii, condamnat după un proces public pentru devalizarea unei proprietăţi a statului, se găsesc destui care să-i plângă de milă.

Condamnarea "Războinicului luminii" la puşcărie pentru ingineriile cu terenurile Armatei a isterizat fătucile de la televiziuni, mai ales a celor "de ştiri". Drama prin care trece familia lui George Becali a devenit o dramă naţională pe ecranele televizoarelor, care exasperează, storcând subiectul de toate zoaiele posibile şi imposibile. Tot felul de băgători de seamă de prin preajma multilateralului şi ultramediatizatului parlamentar-oier-latifundiar-patronul Steluţei - îşi fixează pe faţă o moacă plouată şi afectată pentru a povesti la tv câtă suferinţă este în familia puşcăriaşului. Şi proştii le dau dreptate cu milă, doar Gigi a făcut atâta bine, nu merita soarta asta! Capetele seci producătoare doar de mătreaţă nu îşi pun o întrebare simplă: când a făcut hoţia, Gigi nu s-a gândit că s-ar putea să vină şi vremea când o să-i pară rău, când o să-i plângă familia, când îşi va încovoia cu laşitate coloana, cerşind cu mâna întinsă graţierea de la cel pe care l-a făcut Anticristul din ţara asta? Şi că, astfel, va recunoaşte implicit că este vinovat de hoţie, pentru că un om cinstit nu poate cere iertarea unei fapte pe care nu a comis-o! Dacă pe proşti poţi măcar să nu îi bagi în seamă, ce te faci când doi oameni de stat se apucă să-şi exprime solidaritatea cu condamnaţii şi dezaprobă Justiţia?! Premierului Victor Ponta îi este simpatic Gigi şi o spune în gura mare, în timp ce instanţa delibera. Al doilea om în stat şi aspirant la Preşedinţia României, Crin Antonescu, recunoaşte şi el, în gura mare, că îi pare rău pentru sentinţa abătută asupra celui pe care l-a adus în PNL doar ca să-i fie bâtă de altoit spinările duşmanilor politici. Nu pentru asta i-au trimis la putere cei care i-au votat, să-i plângă de milă şi să-i poarte grija lui Gigi, să comenteze o decizie a unei alte puteri din democraţia pe care presupunem că o respectă. Au fost votaţi pentru a scoate ţara din criză, pentru a crea locuri de muncă, pentru a avea grijă de sănătatea şi educaţia acestei ţări, nu pentru a fraterniza cu şmecheri politici, fie ei şi simpatici. Cei doi nu sunt însă nici la primul derapaj de acest fel şi nu sunt nici primii politicieni care se solidarizează cu colegi de-ai lor condamnaţi pentru fapte de corupţie. Exemple sunt cu duiumul, din toate partidele, fără excepţie. De ce s-a ajuns însă aici? Pentru că majoritatea politicienilor nu urmăresc protejarea cetăţenilor, a naţiuni, a economiei şi a intereselor de stat, ci propriile lor interese. Animalul politic autohton s-a modificat genetic, devenind politicianul de profesie, care a răsturnat firescul în democraţie: pe el statul are obligaţia să-l întreţină, nu el trebuie să lucreze pentru stat. Aceşti politiceni modificaţi genetic provoacă cancerul din societatea noastră şi trebuie extirpaţi. Prin vot nu se poate, deoarece asemeni celulelor mutante care produc boala, modificaţii genetic se plasează întotdeauna în colegiile unde au cele mai mari şanse de reuşită şi revin în forţă. O soluţie pentru eliminarea lor ar fi limitarea mandatelor de parlamentar, la două cicluri electorale. Astfel, ar avea grijă ca în timpul când îşi exercită funcţia să gândească legi bune care îl vor proteja şi pe el în viitor, când va redeveni simplu cetăţean, angajat sau întreprinzător. În acest fel s-ar revigora şi partidele politice, care ar fi nevoite să-şi împrospăteze măcar o dată la zece ani rezerva de cadre. O mai mare parte a populaţiei ar putea ajunge astfel la conducerea ţării, implicarea cetăţenească ar fi mai consistentă şi s-ar elimina treptat şi bariera financiară din mentalul colectiv - "doar cei cu bani, care cotizeză, pot intra în politică". Desigur, soluţia prezintă şi riscuri - rotaţia cadrelor, bucuria hoţilor. Fiecare, când va ajunge la putere, va încerca să-şi facă plinul şi, după el, potopul. Apoi, ar fi eliminaţi puţinii politicieni valoroşi şi dedicaţi, profesioniştii adevăraţi care dau consistenţă şi tărie vieţii de stat, expunerii internaţionale. Oameni geniali se vor naşte însă în toate epocile şi, în politică, economie sau în societatea civilă, îşi vor găsi rostul. În schimb, cred că epoca "oamenilor providenţiali", "de neînlocuit", dar hoţi, trebuie să apună după gratii. Exact după modelul "Războinicului luminii".