Mulţi par a fi şocaţi de rezultatul alegerilor din Grecia, care l-a propulsat în fruntea guvernului pe acest Tsipras, un saltimbanc ieşit din spuma Mediteranei.

Acesta nu e un şoc, de abia când Marine le Pen va ajunge la Elysse vor fi motive de îngrijorare pentru proiectul european. Când un popor cu o înaltă civilizaţie politică, precum Franţa, va face acest pas înapoi, abia atunci putem să fim derutaţi. Până atunci, n-avem de ce ne mira de ce-au produs alegerile din Grecia. Vorbim de un nou conducător pe măsura unei societăţi înapoiate, care, în afară de viaţă bună cu orice preţ, nu se conduce după niciun un alt principiu. Tipul acesta de lider  populist, care dă vina pe străinii prădalnici, se lipeşte perfect de comunităţile complice la marele jaf intern. Când Grecia raporta deficit fals, când corupţia era uriaşă, nu erau şi atunci de vină tot „merkelismul", troica? De aceea, naţionalismul e cea mai bună justificare a escrocilor politici din lumea întreagă. Pe ideea, lăsaţi-ne să vă apărăm de străini, ca să vă putem fura sistematic şi temeinic. De remarcat că Grecia are o datorie publică, practic e datoare cetăţenilor europeni, care prin contribuţia lor au salvat-o de la înec. Sigur, mulţi  spun că, odată ajuns Tsipras la putere, din gargara populistă nu va mai rămâne nici ecoul. Inclusiv ideea ieşirii din UE pare a fi mult în urmă, precum şi ideea retragerii bazei militare americane din Insula Creta. Probabil că aceeaşi soartă o vor avea şi ameninţările la adresa creditorilor externi. Nu de alta, dar fără împrumuturile de la organismele europene Grecia va  trebui să se împrumute din privat la dobânzi uriaşe, ceea ce nu-şi permite. În planul politicii externe, declaraţiile de simpatie faţă de Rusia rămân un pericol demn de luat în seamă. Deja noul guvern şi-a manifestat intenţia de-a cumpăra arme din Rusia, fapt care ar încălca embargoul impus de UE. Tot acest tablou conţine şi elemente îngrijorătoare, dar şi mult bluf politicianist, grecii de azi sunt războinici de cafenele, urmaşii spartanilor se aruncă în mare când îi bate soarele prea tare în cap. Aşa că deocamdată poziţia merită a fi una echivocă faţă de acest deznodământ electoral aşteptat. Să ne mai aducem aminte că-n  perioada protestelor din Grecia, pe fondul măsurilor de austeritate, era mereu dat exemplul grecesc. Acum grecii par a avea un nou moment viril. Timpul demonstrează însă că acestea nu sunt soluţii, fără idei economice realiste şi fără răbdarea de-a pune cărămidă cu cărămidă, nu se poate reclădi nimic. Dar grecii sunt tot pe stil Zorba, care voia să tragă o pădure de buşteni pe un funicular subţire. În final, lăcomia câştigului uşor e pedepsită şi totul se prăbuşeşte. Deşi mulţi invocă bravura lui Zorba la adresa falimentului, e omis faptul că prăbuşirea nu e pe banii lui Zorba, ci a partenerului (scriitorul), care şi el îi moştenise de la unchiul său. Oricât ar invoca Tsipras suveranitatea, dacă va accentua prăbuşirea, o va face şi pe banii europenilor. Aşa că, decât să urle ca un coiot la UE, mai bine şi-ar vedea de ograda lui aflată într-o devălmăşie demnă de un dans grecesc.