Tărăşenia din jurul accidentului comis de ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, dezvăluie mizeria presei româneşti şi, totodată, neprofesionalismul prin care unii băgători de seamă din presă ţin morţiş să parvină mediatic.
Campania pornită de trustul "Realitatea - Cotidianul" împotriva ministrului liberal se înscrie perfect în nota ultimilor ani, aceea de presă partizană, acţionând la comanda politică pe care o impune interesul mogulului proprietar. În cazul de faţă, avem de-a face cu încă o lovitură dată guvernului liberal, hăituit prezidenţial pe toate căile şi cu toate mijloacele. Sigur că în ceea ce priveşte incidentul respectiv, Ludovic Orban a încălcat legislaţia, nedeclarând în termen de 24 de ore accidentul, fapt pentru care va suporta rigorile legii. De aici şi până la a face din acest lucru un capăt de ţară, în emisiuni interminabile, susţinute de un demers jurnalistic penibil şi ticălos, e cale lungă. Emblematică în acest sens este scena reporterilor loviţi cu plasele de pâine de către rudele victimei, hărţuite de aceştia. Încă o dată, se vădeşte că o bună parte dintre ziariştii tineri nu mai are niciun scrupul profesional, ci doar dorinţa absolută de parvenire. Se scrie pentru bani mulţi, deoarece interesele economico-politice sunt mari, în schimb calitatea intelectuală a acestor hiene care se avântă în presă este minimală. A dispărut ziaristul-scriitor de altădată, gazetarul de conştiinţă, iar în locul lui a apărut acest specimen care, mai degrabă, se apropie ca tip uman de profilul politicianului şmecher sau al afaceristului ţepar. OTV-ismul impus de Dan Diaconescu, prin subiecte tip farsă şi prin scoaterea în faţă a unor personaje stupide, gata mereu de păruială şi ţigăneală, reprezintă un alt aspect murdar al mijloacelor de comunicare în masă româneşti. Dar dacă şopârla de la OTV s-a orientat spre zona chiloţilor murdari, lăsând-o mai moale cu politica, lacheii lui Vântu - care a avut inteligenţa şi dibăcia de a-i umili pe unii dintre cei care îl spurcau prin gazete, gen Academia Caţavencu, angajându-i la el pe post de căţei - fac o presă josnică, axată doar pe execuţii publice ale unor personaje politice ţintă ale preşedintelui Băsescu. Aceşti aşa-zişi deontologi pozează în procurorii societăţii româneşti, în frunte cu Robert Turcescu, care nu este altceva decât o copie palidă a unui original imperfect, e vorba de Cristian Tudor Popescu, a cărui atitudine teatrală, de vultur care scrutează văzduhurile reci, încearcă să o împrumute mai tânărul aspirant la funcţia acestuia, în fruntea Clubului Român de Presă. Peste ei toţi, tronează ca amfitrion un personaj fatalmente inevitabil în peisajul mediatic al României postdecembriste, Mihai Tatulici, un mare producător de rumeguş de presă.
La o privire mai atentă, ne putem da seama că în mijloacele de comunicare în masă româneşti este plin de aceşti oportunişti, care, probabil, negăsindu-şi locul în politică, nu fac altceva decât să urmeze acelaşi comportament al politicianului şmecher şi escroc, pe care obişnuiesc să-l critice cu un aer de nobleţe indignată. Dacă pe solul politic al ţării au putut răsări buruieni ca Gigi Becali, iată că nici terenul presei nu se lasă mai prejos, scoţând la iveală o câinoşenie primitivă, în stare de orice pentru bani.