Două lucruri m-au făcut să mă simt obligat, ca psihiatru, să scriu cele ce urmează. Întâi este teza istoricului Boia (citiţi bine Boia şi nu Roller!), conform căreia ca să fii bun român nu trebuie să fii genetic român.

Întâi să fac câteva precizări. Consider rasismul şi şovinismul prostii cancerigene social, expresii ale unei uri viscerale şi oarbe. În antinomie patriotismul este dragoste de ai tăi, fără nici o ură faţă de nimeni. Deci între rasism plus şovinism, pe de o parte şi patriotism (dragoste condiţionată) şi naţionalism (dragoste necondiţionată şi fără nicio ură) faţă de ai tăi, nu se poate face apropierea decât de către cineva cu rea intenţie sau cu intenţii oculte. Pe de altă parte sunt de acord că poate fi un bun cetăţean român oricine se integrează societăţii româneşti şi eforturilor sale spre mai bine. Dar, privind doar puţin istoria noastră, când s-a ajuns în iarna rusească toţi germanii, toţi evreii şi foarte mulţi unguri, precum şi alte etnii au părăsit barca (ţara) care se cufunda, în funcţie de cum au avut ocazia. Ca să fii bun român este altceva, este în joc ideea sacrificiului pentru ţară. Aceasta face diferenţa dintre bun român şi bun cetăţean român. Teza lui Boia este promovată, în contextul în care industria ne-a fost deznaţionalizată şi toţi directorii, directoraşii sunt şefi străini peste românii care, au răbdat de foame ca să construiască ce a rămas, în timp ce pământul ni se cumpără de sub picioare, în timp ce s-a ridicat problema ca administraţia de stat de la comună la capitală şi guvern să poată fi ocupată de cetăţeni de oriunde ar veni, în timp ce încet, încet românii nu mai ocupă posturile esenţiale în stat (enumeraţi-le dumneavoastră!), în timp ce se promovează pe plan internaţional confuzia între români şi romi, în timp ce se pune problema colonizării cu emigranţi, deşi românii cerşesc locuri de muncă în occident, în timp ce... etc, etc...

În acelaşi timp, în toate scrierile sale, acest domn Boia a abordat istoria românilor ca pe un lucru pe care îl urăşte, dar pe care conform indicaţiilor, nu o atacă făţiş ci prin sugestii şi persuasiuni, repetate ca valurile mării. Teza d-lui Boia, ca să nu lungesc o argumentare care ar fi foarte lungă este o lanternă în ochi. Aşa cum, după 1989, teza „să dăm o uzină cu un leu doar să fie privatizată" a dus la moartea industriei româneşti, la desfiinţarea ei, tot aşa teza lui Boia, dacă flacăra va fi lăsată să devină un incendiu, va duce la Desfiinţarea României în următorul sfert de secol şi la împrăştierea în lume (prin diverse mijloace cu mănuşi) a românilor, care vor ajunge fără ţară. Această teză ar trebui să fie obiectivul altor specialişti aşa cum se ocupă în toată lumea.

A doua teză este a unui oarecare Alexa, autoproclamat scriitoraş, de care fac pariu că nu aţi auzit, care trăieşte la Bruxelles, care are ceva rădăcini basarabene, care parcă are 8 bunici de 16 feluri etnice, care are obrazul de a aduce în ţară o carte (cine îl plăteşte?), Daciopatia, o băşcălie şi negare a preocupărilor de cunoaştere a rădăcinilor identitare româneşti. Desigur, pe lângă preocupările ştiinţifice serioase, academice, au apărut lucrări delirant pătimaşe, dar o parte din aceste producţii aberante sunt produsele aceloraşi laboratoare, care folosesc o altă cale de a compromite ideea identitară prin continuitate. Miza politică a acestei idei este imensă, atât în răsărit, cât şi în apus. Pentru cine nu este în temă cu lexicul medical, „patia" semnifică o boală cronică. Ei bine, acest scriitoraş (zis! o fi?) lansează teza că miturile şi reperele valorice ale unui popor sunt vetuste, că sunt caraghioase, că îşi pierd semnificaţia. Că nu are nicio pregătire de specialitate, care să-i permită o asemenea afirmaţie absolut eronată, dacă nu este minciună sfruntată (minciuna este conştientă spre deosebire de eroare) este altceva. Luaţi unui popor miturile şi reperele valorice şi acel popor va dispărea! Voi aminti rolul lor într-un articol viitor. Teza lui Alexa trebuie să pregătească terenul din altă direcţie, prin hipotrofierea conştiinţei de sine a poporului român, până la disoluţie, pentru a fi apoi apt (un fel de captatio benevolente) de a privi senin ceea ce ar urma. Stalin a dat ordin în 1924: „Declanşaţi propaganda în Basarabia, pentru ca atunci când vom veni să fim priviţi ca prieteni, nu ca duşmani!". Turmele de papagali oportunişti se vor încolona şi vor forma divizia aplaudacilor.

Internaţionala a IV-a (Comunismul Cultural), difuz şi prezent în toată lumea, este mai toxic decât comunismul ideologic, care nu ne putea intoxica decât superficial conştiinţa de noi înşine, ca individ şi ca popor.

Este absolut necesar ca românii să conştientizeze că sunt supuşi unor presiuni profesioniste de orientare a mintalului colectiv românesc în direcţii opuse interesului său, favorabile altor interese. Desigur în democraţie trebuie să existe libertate de opinie, dar populaţia trebuie să ştie să discearnă grâul de neghină. Este preferabil să fim făcuţi oricum de către mercenarii şi papagalii oportunişti, decât laşi şi trădători de către urmaşi. Iar forţele de pe terenul mondial de joc spun una şi gândesc alta, în funcţie de interese, aşa cum a văzut şi orbul în ultimii 25 de ani. Oricum, indiferent de „poezie", toţi îi dispreţuiesc pe cei fără demnitate şi scuipă în urma lor, iar în sinea lor, indiferent ce scriu pe hârtie şi recită pe ecran, îi preţuiesc pe cei care cu demnitate îşi apără interesul.