Ca să fiu tranşant de la început, acest subiect conţine în sine, dincolo de aparenţele ştiinţifice, legitimitate istorică deplină prin continuitatea poporului român pe teritoriul pe care este întinsă românitatea, dar la alt nivel decât a fost pusă până acuma doar despre Transilvania prin "teoria spaţiului gol găsit de maghiari".

Când orice om ştie că nici Groenlanda de sub gheţuri, nici Alaska, nici Patagonia, unde "în caniculă" se poate ajunge la +5 grade C, nu au fost locuite, această teorie devine ridicolă, plus dovezile arheologice palpabile, aşa încât ea se perfecţionează. Dar ne vom întoarce la problemă, după ce vom creiona o analiză a subiectului în discuţie. Întâi avem problema strict istorică a primei organizări a statului feudal românesc subcarpatic. Vorbim acum despre Ţara Românească. Se ştie exact din înscrisurile vremii că regiunea a fost direct sau indirect (ca pe vremea turcilor) sub stăpânire cumană. Cu un an înainte de venirea tătarilor, toţi cumanii au emigrat, cerând azil în interiorul regatului maghiar. Ei bine, se ştie că oastea acestui regat, care se considera "mare regat" şi vremea îi dădea acest statut, nu a avut curajul să lupte cu tătarii, regele Bela a fugit pe o insulă în Marea Adriatică, iar armata sa a fost decimată. În schimb, conform unei cronici persane care laudă faptele de vitejie ale mongolilor, deci care aminteşte doar faptele care le fac cinste prin eroism, aminteşte despre rezistenţa îndârjită întâmpinată de coloana mongolă sudică, care a trecut prin Muntenia. Ca să faci faţă acestei coloane şi în primul rând să ai curajul să i te opui îţi trebuie o armată bine organizată, un teritoriu organizat, într-un cuvânt o formă statală eficientă. Deci, nu era nevoie să vină cineva, de undeva, să organizeze acest teritoriu la câţiva ani după plecarea din Europa a tătarilor, care au plecat precum au şi venit, deci nu au staţionat. În al doilea rând, întotdeauna a existat şi există moda adaptării  numelor la onomastica dominantă. Dacă cei mai mulţi evrei au nume germane, nu înseamnă că ei au fost ori sunt germani. Dacă ţiganii din Transilvania au nume maghiare, în majoritate, nu înseamnă că ei au fost ori sunt maghiari. În Transilvania mulţi români au purtat şi mai poartă nume ungureşti (gen Şomoghi, Fekete etc...) fără ca ei să se fi considerat vreodată sau să fi fost maghiari. În Basarabia, mulţi români au nume ruseşti, fără a avea origine rusească. În perioada fanariotă mulţi purtau nume grecizate etc..., etc... Deci numele nu exprimă totdeauna originea, ci şi moda timpului. Nu există nici un argument că Tihomir şi Basarab au fost cumani, în afara numelui lui Tihomir, care îi urma la tron lui Bărbat (ar fi culmea ca şi acest nume să-l considere neromânesc), poate fiul său. În rest există mitul descălecării, care este un mit posibil, o plecare din Ţara Făgăraşului, pentru a ieşi de sub vasalitate maghiară. Dar şi aici problema numelui este aceeaşi. Deci, în afara speculaţiei "absolut fără intenţie" şi "ştiinţifică", susţinute de un Djuvara (cu ascendenţi veniţi în România şi asimilaţi), cu alţii ca dânsul, cu solicitări din partea universităţii clujene, care a tratat, prin profesorii săi de istorie, în ultimii 20 de ani subiectul în felul următor: "Românii sunt urmaşii unui cuplu: Traian şi Decebal" (nici cei mai negri duşmani nu au batjocorit în felul acesta originea poporului român şi cu aprobarea unui ministru al Culturii maghiare, nu există nici un argument serios pentru aceste mutilări ale unor morţi sacri). Se afirmă că există universităţi străine, care cer şi ele acest lucru. Care sunt acestea? Unde sunt cererile? Şi de fapt de ce îi interesează genetica lui Basarab, Vlaicu şi Mircea cel Bătrân? Să fim noi serioşi şi să lăsăm tupeul ştiinţific la uşă! În plus politica a căutat întotdeauna să se folosească de ştiinţă. În laboratoare lucrează oameni, care dincolo de ştiinţă au o moralitate. Pot doar să spun că asemenea cercetări pot da rezultate la comandă, fie pozitive, fie negative, în funcţie de interes. Ei, nu-i aşa că devine interesant subiectul? Domnul Djuvara a lucrat majoritatea vieţii domniei sale în diplomaţia franceză. Ca să fii angajat în perioada dură a anilor 50, în diplomaţia unui stat, un emigrant trebuia să îndeplinească anumite condiţii. Domnul Boia, celălalt "mare regânditor" al rescrierii istoriei româneşti "pentru demitizarea ei", scrie din Franţa. De unde pornind, este umplută lumea, de douăzeci de ani încoace, cu veşti şi cu idei denigratoare, minimalizante, marginalizante, în fapt discriminatorii, cu rea intenţie, la adresa poporului român. Petre Roman, cel care a declanşat rescrierea economiei româneşti venea tot din Franţa. Vă place ce a ajuns economia? Va deveni la fel istoria şi administrarea românilor? Nu fac nici o legătură, dar întotdeauna am suspiciuni când prea multe se potrivesc. Repetiţiile stau la baza legităţilor. Aşa cum spuneam la început, teoria spaţiului gol privea doar Transilvania şi era deja caraghioasă. Acum se extinde, dar mult nuanţată. De fapt, ei nu au continuitate în masă. Sunt populaţii românizate.  Elitele lor sunt toate neromâneşti. România este un artificiu politic etc..., etc... Această teorie promovată pe segmente pentru a amprenta mintalul colectiv românesc şi ştiinţific internaţional este necesară într-un viitor oarecare. Istoria se începe cu o generaţie-două înainte. Se fac concursuri şcolare pentru a impregna cele mai valoroase minţi din generaţia ce vine. Se scriu cărţi. Ca din greşeală, se strecoară informaţii care în timp vor deveni argumente istorice. În istoria oraşului Oradea editată de (iertată fie-i memoria) fostul colonel al armatei române, apoi profesor de istorie, Ioan Ţepelea, la pagina 11, un român, profesor de istorie la Debreţin, domnul Gorun scrie negru pe alb: "La venirea ungurilor în Transilvania, aceasta era locuită de slavi, bulgari, cumani şi români. Pe undeva şi nişte români. Se uită un lucru esenţial. Niciodată cei puţini nu i-au asimilat pe cei mulţi, ci a fost invers. Întotdeauna cei de jos i-au imitat pe cei de sus, mai ales când aceştia formau o pătură suprapusă. Nu nobili maghiari s-au românizat, ci invers. Aşa a fost şi în Ţara Românească. Miza subiectului este cu bătaie lungă, dar despre aceasta poate altă dată. Până atunci vreau să reamintesc celor robiţi de clipă că U.R.S.S.-ul şi comunismul păreau destinate veşniciei. La prăbuşirea lor a curs mult sânge. Europa de astăzi nu este o veşnicie. Iar de ce neam au fost domnitorii şi regii nu are nici o importanţă pentru nici un popor. Toate popoarele Europei au avut conducători de altă etnie. Acolo nu există "preocupări ştiinţifice". Numai la noi. Toţi aceştia aparţin istoriei popoarelor care i-au adoptat şi nu istoriei etniilor de origine. De aceea este de dorit ca toţi intelectualii şi mai ales dascălii de istorie, neangajaţi în Franţa, să difuzeze pentru toată populaţia asemenea informaţii, ca ochelarii de soare împotriva lanternei ţinută în ochii românilor de "şmecherii cu tupeu", care vor să nu vedem şi să nu înţelegem. Dar cine şi cu ce drept îşi permite să profaneze morminte sacre? Cine îşi arogă acest drept? Domnitorii s-au încredinţat bisericilor şi mănăstirilor, iar nu unui ministru al Culturii, care nu exista atunci. Biserica a ajuns sclavă politic? Nu mai are nici un cuvânt? Trebuie felicitat ministrul Haşoti, pentru demnitatea poziţiei domniei sale.