Prosperitate vs. sărăcie - Realismul în economie face diferenţa
Gradul redus de colectare a impozitelor şi taxelor la buget poate însemna fie neputinţă, fie un sistem fiscal şubred, nerealist, care ignoră un principiu important al impozitării, un principiu vechi de pe vremea Revoluţiei Franceze din 1789, inserat în "Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului" aprobată de Adunarea Naţională, care se referă la "impozitarea proporţională cu posibilitatea plăţii."
Orice buget care ignoră acest principiu este, din capul locului, iluzoriu, o adevărată "bombă cu efect întârziat", deoarece este construit pe un sistem fiscal şubred, nesigur, bazat pe impozite şi taxe ale căror nivele nu au un fundament realist. Un sistem fiscal realist este acela care ţine seama de capacitatea de plată a contribuabililor şi trebuie să aibă la bază analize temeinice privind evoluţia încasărilor din impozite şi taxe pe o anumită perioadă trecută, pentru a se evidenţia factorii obiectivi şi subiectivi care au influenţat gradul de colectare la buget a impozitelor şi taxelor, astfel ca să se ştie în ce direcţie şi cum să acţioneze organele fiscale pentru eliminarea sau diminuarea influenţei negative a acestora (ex. crizele economice şi recesiunile, disponibilizările masive de pesonal, şomaj ridicat, calamităţi naturale, conflicte sociale interne, instabilitate pe plan internaţional etc etc). A veni cu mărirea fiscalităţii, când analizele îţi arată că gradul de colectare pe anii trecuţi a fost redus, este un nonsens, iar reducerea deficitelor bugetare printr-o impozitare excesivă este, doar, o iluzie a guvernelor, deoarece nu se poate trece peste anumite limite, de nesuportat de către contribuabili, şi care, pe deasupra, au un impact negativ asupra puterii de cumpărare a populaţiei, cu consecinţe nefaste asupra întregii economii - prea bine cunoscute, dar ignorate cu bună ştiinţă.
Un sistem fiscal este realist numai dacă contribuabilii îşi pot achita obligaţiile fiscale la termenele respective şi în cuantumul stabilit, în mod cert şi sigur, ceea ce semnifică faptul că nivelul impozitelor şi taxelor este în concordanţă cu capacitatea de plată a contribuabililor, în caz contrar fiind necesare măsuri de corecţie, de adaptare la realitate, flexibilitatea fiind un alt principiu al impozitării, impusă de circumstanţele mediului economic şi de evoluţia acestuia în timp.
Pe de altă parte, un sistem fiscal stufos, cu multe impozite şi taxe, are "darul" de a-i sufoca pe contribuabili, care trebuie să facă un adevărat "slalom" când trebuie să-şi achite obligaţiile fiscale, căci este foarte greu să facă faţă avalanşei de termene şi scadenţe care curg unele după altele cu o aşa repeziciune încât cu greu pot contribuabilii să adune sumele necesare plăţilor multiple. Deşi se ştie că fiscalitatea excesivă nu este soluţia optimă pentru o creştere economică solidă, Guvernul actual, ca şi precedentele, face aceeaşi greşeală, inventând noi impozite directe (ex. Impozitul pe chirii, pe piscine, pe parcări, pe stâlpii de susţinere a cablurilor, pe anumite tipuri de construcţii şi cine ştie ce o să mai "viseze") şi majorând unele impozite indirecte (aşa-zisele "taxe pe consum", sub forma accizelor), ba chiar extinzându-le şi asupra altor produse. Astfel, ne putem aştepta ca peste câţiva ani să plătim accize pentru toate produsele, bugetul dovedindu-se un "sac fără fund" în care oricât ai introduce, nu se umple niciodată, deorece sunt unii care au grijă să nu "dea pe dinafară", jefuindu-l fără milă, fără a suferi vreo repercursiune, fiind apăraţi de un sistem corupt până în măduva oaselor.
Soluţia nu este, deci, o fiscalitate excesivă, ci creşterea gradului de colectare şi oprirea jafului din economie, alături de o repartizare riguroasă a fondurilor, în funcţie de priorităţile economiei, precum şi controlul permanent asupra modului de utilizare a acestor fonduri. Pentru aceasta, însă, este nevoie de un guvern decis şi nu de o "marionetă" a unor organisme internaţionale, care se amestecă, pe faţă, în treburile ţării, fără a-i cunoaşte problemele şi specificul lor. Avem nevoie de adevăraţi "oameni de stat" curajoşi, hotărâţi, incoruptibili, dispuşi la sacrificii pentru ţară, drepţi, echilibraţi, dar mai ales patrioţi. Este mare păcat că politicienii români au uitat celebra deviză liberală "Prin noi înşine" - care a condus la făurirea României moderne -, astfel încât să ne înhămăm serios la treabă, deoarece nimeni şi niciodată n-o să poată face treaba noastră, oricât ar fi de bine intenţionaţi! Numai adevăraţii "bărbaţi de stat" pot face acest lucru.
În final, reamintim guvernanţilor că o majorare a salariilor şi pensiilor, urmată de creşterea impozitelor şi taxelor, nu este indicată, deoarece această măsură ar diminua sau chiar ar putea anula efectele primei măsuri, devenind, practic, inutilă, o pierdere de timp, or se ştie că "timpul costă bani".
Comentarii
Nu există nici un comentariu.