Punga, mintea şi virtutea
Desigur există un adevăr în maxima: "Fiecare îşi merită soarta". Dar nu este decât un sfert de adevăr în această maximă, pentru că alt sfert îi vine din moştenirea genetică, socială, economică etc... iar 50% din influenţa unor altor factori pe care nu îi poate stăpâni.
Popoarele nu fac nici ele excepţie de la cele de mai sus. În cazul popoarelor dintre factorii pe care nu îi pot stăpâni sunt manipulările de tot felul, prin tehnici tot mai sofisticate, pe care puţini le surprind, iar acestea modifică gândirea populaţiei, care acţionează împotriva intereselor sale, fiind convinsă prin mass-media că acela este interesul ei. Fenomenul este conjugat cu promovarea pe toate căile (de către aceleaşi răpitoare din umbră), în funcţie de decizie, până sus, a unor persoane şantajabile, cumpărabile sau pe care după ce le-au studiat le stimulează slăbiciunile, pentru ca la momentul potrivit să poată fi şantajate. Pe aceste căi a fost deznaţionalizată economia României. Populaţiei i s-a aruncat şi i se aruncă praf în ochi.
De exemplu, se face mare vâlvă: "A crescut economia ţării cu 3,5%, mult peste previziuni", iar opoziţia strigă: "Da, dar nu se vede în traiul populaţiei!". Nici nu se va vedea niciodată. De ce? Ştiu şi guvernanţii, şi opoziţia. A creşte producţia înseamnă a creşte beneficiul proprietarilor. Proprietarii, fiind străini, fac cu beneficiul ce vor, îl scot din ţară şi îl cheltuiesc în ţara lor. Vorba cinică a unui austriac, "investitor strategic" în România: "Eu am venit aici să cresc nivelul de trai din Austria, nu din România". Angajaţii români vor primi în continuare salarii de negrişori pe plantaţii (pe propria lor moştenire!). Degeaba creşte producţia, dacă nu creşte salariul angajaţilor români. Abia când salariul acestora ar creşte paralel cu producţia, iar beneficiul economiei ar rămâne în ţară, atunci ar creşte nivelul de trai. Până atunci minciuna autorilor oficiali ai deznaţionalizării economiei cu creşterea economică este o minciună neruşinată şi o flegmă pe faţa populaţiei. Şi nu se liniştesc deloc. Ne vând în continuare, pentru ca ei să bage bani murdari în buzunarele lor.
Au cedat, ultima cedare (nu vânzare, nu contract) a minei din jud. Hunedoara, unde există 1.000 tone de aur, din care România va primi 50 de tone (echivalentul), iar canadienii vor duce la ei acasă 950 de tone de la "proştii de români". Firma canadiana este (a fost) falimentară, a salvat-o anunţul aurului românesc. Pot explica guvernanţii pe ce criterii au dat aurul, cu ce argumente de "investitor strategic falimentar" în afara vânzării de ţară?
Prima mină de aur cedată unor "canadieni" de origine "strict românească" a fost sub tatăl zâmbăreţ al tuturor hoţilor. Apoi, care cum au venit la guvernare s-au întrecut în furtul şi înstrăinarea avuţiei naţionale. Dar, ştiţi de ce se bat cu dinţii neaoşii canadieni pentru aurul românesc? S.U.A.-Canada-Anglia au impus la comerţul mondial monedele FOREX, sistem pe care îl controlează. China ca pivot secondată de Rusia au acumulat aur şi vor să schimbe Paradigma Globală trecând comerţul mondial la Standardul Aurului. Germania, legată puternic economic de Rusia şi China, face eforturi pentru a nu pierde startul. Datoria uriaşă de 18.000 de miliarde de dolari a SUA face viabilă mişcarea. De aceea ne vor aurul şi ne lasă pe noi cerşetori. "Munţii noştri aur poartă..." Ce capete de curci au avut şi au guvernanţii noştri?
Sau alt exemplu: drama TAROM-ului. Degringolada financiară, dacă nu a fost promovată, atunci cel puţin nu s-au luat măsuri de redresare, ba din contră a fost victima clientelismului politic şi de toate felurile. Acum, când dă semne de "reviriment", o vindem. Ca să scape de ea, sau ca să încaseze şi ei ceva, doar nu o vor lăsa netaxată? În primul rând o simplă privire în ultimii 25 de ani, ce s-a ales cu toate "vânzările strategice", către levantini, de la întreprinderi militare la gostaturi? Ce interes are guvernul de a distruge TAROM-ul? Este o unitate strategică. Nu doar cea care face unitară ţara, legând periferia de Capitală, dar pentru ideea de ţară este una ca trecând prin marile aeroporturi să vezi TAROM şi este altceva să nu exişti. Avem 4 milioane de români în afara geografiei româneşti. Prezenţa TAROM-ului este un factor de fortificare a sentimentului identitar românesc, deloc de neglijat. Pe de altă parte, este o promovare, dacă este făcută cu cap, a unor produse româneşti, alimentare, vinuri etc... inclusiv muzică. Revistele de pe scaune sunt şi pot fi un element important de propagandă naţională, de propagandă a posibilităţilor turistice şi balneare, a artei româneşti dacă vreţi etc...
Ce minte de găini ameţite şi ce lăcomie de păsărici ciugulitoare îi mână pe guvernanţi să vândă TAROM-ul la turci? Se întorc în mormânt Vlaicu, Coandă şi Constantinescu. În plus există un aspect care ţine de comportamentul populaţiei. Oricât ar părea de exagerat, fiecare lucru cumpărat înseamnă finanţarea unui loc de muncă. A lua o roşie din market, adusă din Turcia, înseamnă a finanţa un ţăran turc. A lua o roşie din piaţa ţărănească înseamnă a finanţa un ţăran român. A cumpăra un ciorap produs de chinez înseamnă a finanţa un loc de muncă în China, a cumpăra un ciorap produs în România, înseamnă a finanţa un loc de muncă în România. Bunurile produse în România contribuie cu impozite şi tot felul de taxe la creşterea bugetului. Din buget ne luăm salariile şi pensiile. Cu cât este mai mare bugetul, cu atât pot creşte salariile şi pensiile. Deci banii se întorc la noi. Banii daţi pe bunuri străine nu se mai întorc la noi. Oricât de mici ar fi cumpărăturile să nu uităm că oceanele sunt formate din picături de ploaie. Picurii se adună în şiroaie, acestea în pâraie, pâraiele în râuri, apoi în fluvii, care se varsă în mări, mările în oceane. Aşa şi cu bănuţii. Să ne cunoaştem interesul! Inclusiv cei din economia privată, în afara celor care exportă, depind de banii care circulă pe piaţa internă. Comportamentul comercial al populaţiei poate întări sau slăbi economia. Cu cât economia este mai firavă, cu atât impactul acestui comportament este mai puternic. Iar mitul nenorocit, conform căruia tot ce este românesc este de lepădat, iar tot ce nu este românesc este de lăudat, ne-a fost băgat pe gât de aceeaşi manipulare profesionistă, care ne vrea masă de fraieri, pe post de vaci bune de muls.
Asta nu-i omul lui Basescu?Ala pe care-l canta-i cu Blidaru.Cu ceva timp in urma?Vezi ca internetul si unii dintr-e noi,nu uita.
Codex Aureus pierdut de România în favoarea Ungariei la CEDO. Monica Macovei a pledat împotriva statului român - Unul dintre cele mai scumpe manuscrise din lume, care se afla la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, a fost pierdut de statul român. Ceaușescu a garantat cu acest manuscris un împrumut de 10 miliarde de dolari. România a pierdut, după patrimoniul Fundaţiei Gojdu, poate cea mai valoroasă carte din lume, Codex Aureus. Manuscrisul a ajuns la unguri și totul s-a întâmplat cu concursul europarlamentarului român, Monica Macovei, care a pledat la CEDO împotriva statutului român și în favoarea Ungariei, ca să primească acest manuscris. Care au fost etapele procedurale care au dus la pierderea manuscrisului Maria Atanasiu a cerut la CEDO dreptul de proprietate asupra Codex Aureus deși nu are dreptul efectiv să îl primească pentru că România nu are o legislație în acest domeniu. Maria Atanasiu a cerut la CEDO restituirea mai multor proprietăți fiind o persoană care speculează legislația lacunară în domeniu din țara noastră. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998 ese un pic ilegală, dar și lacunară. Această ordonanță dată de Radu Vasile, fost premier al României, nu exprimă data la care trebuiesc restituite și bunurile mobile. Astfel Maria Atanasiu care a cerut în numele său și al credincioșilor pe care îi reprezintă respectiv Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia pot avea doar speranțe legitime din partea statului român pentru dreptul de proprietate asupra Codex Aureus. Monica Macovei, actualmente europarlamentar, a pledat la CEDO împotriva statului român pentru ca Maria Atanasiu și comunitatea etnică și religioasă să primească Codex Aureus. Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a reuşit să înfrângă Opoziţia corectă şi legală a primarului şi Consiliului local din Alba Iulia și a primit Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Valorea Codex Aureus este atât de mare încât, în 1968, Nicolae Ceauşescu a garantat un împrumut de 10 miliarde de dolari cu el. Codex Aureus,cel mai valoros manuscris din Biblioteca Batthyaneum şi din întreaga Europă. Este vorba de o carte scrisă în jurul anului 810 din porunca împăratului Carol cel Mare. Codex Aureus, scris cu litere de aur Această Evanghelie a fost scrisă cu litere de aur, pe foi fine de pergament, a fost pictată cu aur şi are coperţile din fildeş. Prima parte din Codex Aureus, cuprinzând în cele 111 file Evangheliile lui Matei şi Marcu, s-a aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Partea a doua din Codex Aureus, cuprinzând în cele 124 de file Evangheliile lui Luca şi Ioan, se află la Biblioteca Apostolică din Vatican. Manuscrisul a fost realizat între anii 778 şi 820, în timpul lui Carol cel Mare. Volumul s-a aflat mai întâi la mănăstirea Lorsch din Germania, apoi, în secolul al XVI-lea, a fost dus la Heidelberg, de unde, în 1622, în urmă jefuirii bibliotecii de acolo de către soldaţii angajaţi în războiul de 30 de ani, a fost rupt în două, că să poată fi vândut mai uşor, detasandu-i-se coperţile. Prima jumătate, cea mai bogat ilustrată, a ajuns în biblioteca contelui Migazzi, cardinal de Viena, care a vândut-o apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cărţii a ajuns în biblioteca Vaticanului, unde se păstrează sub un clopot de sticlă. În România cartea a intrat în proprietatea statului în anul 1918. Manuscrisul este un evangheliar, de unde şi numele: Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas (Evanghelie scrisă cu cerneală de aur având table de fildeş). Cum a ajuns patrimoniul Bibliotecii Batthyaneum în posesia poporului român După Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi în baza Tratatului de la Trianon, din iunie 1920, Biblioteca Batthyaneum cu tot fondul de carte, inclusiv Codex Aureus a intrat în proprietatea Poporului şi Statului Român. Biblioteca se află zona istorică, pe str.Unirii nr.1-3 din municipiul Alba Iulia. Titular al dreptului de proprietate a fost Biblioteca Naţională a României. În vara anului 1998, Guvernul Radu Vasile (format din miniştri din partea P.N.Ţ.C.D., U.D.M.R., P.N.L. şi P.D.) a aprobat O.U.G. nr.13 din 7 iulie privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România. Ordonanţa de urgenţă nr.13/1998, publicată în Monitorul Oficial nr.255 din 8 iulie 1998 a fost semnată de premierul Radu Vasile şi contrasemnată de Gyorgy Tokay, ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţile naţionale. O.U.G.nr.13/1998 are trei articole (numerotate 1, 2 şi 2) şi a stabilit următoarele: 1. Clădirile şi terenurile aferente lor, cele înscrise în Anexă, trec gratuit în proprietatea comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. 2. Se înfiinţează o Comisie specială paritară (Guvern-minorităţi entice) care verifică situaţia juridică a celor 17 imobile înscrisă în Anexă şi poate face noi propuneri pentru donaţii către minorităţile etnice. 3. Predarea-preluarea imobilelor se face pe baza unor protocoale redactate de Comisia specială paritară. La poziţia nr.13 din Anexa la O.U.G. nr.13/1998 este înscrisă Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Este evident că O.U.G. nr.13/1998 nu se referă la restituirea fondului de carte şi a Codex Aureus către comunitatea maghiară din România şi către Ungaria. După cinci ani, prin Legea nr.458 din 12 noiembrie 2003, a fost aprobată O.U.G. nr.13/1998. Lucrările Senatului au fost conduse de Doru Ioan Tărăcilă şi cele ale Camerei Deputaţilor de Viorel Hrebenciuc. Separat de legislaţia existentă, prin aceste două acte normative, s-a furat Poporului Român Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, inclusiv Codex Aureus, care au fost date ilegal comunităţii maghiare care nu are personalitate juridică şi care niciodată nu a fost proprietara acestei biblioteci, a Codex Aureus şi a uriaşului fond de carte, respectiv 115.992 unităţi bibliografice, din care: 1.778 manuscrise din secolul al IX-lea; 300 codice medievale (reprezentând 80% din cele existente în România); 571 incunabule şi 24.000 cărţi vechi din secolele XV-XVIII. Biblioteca, situată pe strada Gabriel Bethlen din incinta Cetăţii, este destinată doar studiului ştiinţific şi nu este deschisă pentru vizitare turistică.
Domnule Profesor, suntem una dintre putinele natii cu gena coruptiei in ADN. Individual, romanul este capabil, ca masa, devine o entitate patogena. Toate semnalele de alarma, impulsurile de trezire sunt ca o bataie in toaca la urechea surdului.
O analiza de bun simt,din pacate acesta-i crudul adevar.Suntem sclavi pe plantatiile strainilor,care culmea,ne dau lectii de democratie.