„Dacă vom continua cu un sistem fiscal care te împovărează şi îţi scoate ochii din cap, îţi dă o singură şansă să supravieţuieşti şi aceea este să faci evaziune."

Această frază a fost spusă în 2012 de Guvernatorul BNR Mugur Isărescu şi a rămas valabilă şi azi. Ce s-a schimbat însă este chiar poziţia Guvernatorului odată cu adoptarea noului Cod Fiscal în Parlament şi trimiterea lui spre promulgare de către preşedintele Klaus Iohannis. Dintr-o dată măsurile de reducere a fiscalităţii pe care le prevede Codul Fiscal nu mai sunt valabile pentru Guvernator şi nici pentru preşedintele ţării. Drept urmare, intrarea în vigoare a acestui act este întârziată. Că Isărescu face jocul unor entităţi financiar-bancare externe, care vor să menţină economia românească dependentă de împrumuturi, este acum evident, dar poziţia lui Iohannis este de-a dreptul inexplicabilă. Provenind din rândul liberalilor care susţin reducerea fiscalităţii, având în programul politic această măsură, blocarea intrării în vigoare a codului înseamnă o trădare făţişă a unei promisiuni electorale de bază. Asta este România lucrului bine făcut?! Şi pentru un profan în economie este clar că în cazul unei poveri fiscale mari, cum există acum în România, nu se poate vorbi de dezvoltare şi prosperitate. Cine are interes ca românii să rămână săraci, cu o economie condusă clientelar? 

Blocarea codului de către preşedinte poate avea o explicaţie politică, tipică pentru felul în care se face ea la Bucureşti. Pur şi simplu reprezintă "un dat la gioale", doar pentru ca PSD şi Victor Ponta în special să nu înregistreze o lovitură de imagine cu singura măsură care îi mai putea aduce un dram de simpatie: reducerea fisalităţii. Cred că actualul chiriaş de la Cotroceni îşi doreşte ca PSD să fie scos zdrenţuit de tot de la guvernare, dar este inadmisibil ca mijloacele prin care îşi propune să facă acest lucru să lovesacă în interesul românilor. Din punct de vedere politic, Victor Ponta nu cred să mai aibă un viitor - a făcut destule neghiobii şi nu este cazul să fie amintite aici - însă un lucru trebuie recunoscut onest: propunerea de reducere a fiscalităţii este una foarte bună, însă chiar şi nivelul redus al fiscalităţii propus de PSD este unul dintre cele mai ridicate faţă de ţările dezvoltate ale UE, unde taxele sunt de aproximativ 5%, iar la noi, aproape dublu.

Săptămâna trecută, spre exemplu, premierul italian Matteo Renzi a anunţat mari reduceri de taxe începând de anul viitor. Vor urma astfel de măsuri şi în alte state, deoarece a devenit evident că o nouă filosofie economică europeană se prefigurează după marile şocuri provocate de criza financiară şi dezastrul grecesc. Unele ţări au aplicat devreme astfel de măsuri şi efectele se văd - mai puţin la Cotroceni şi BNR -, iar cazul Poloniei care nu a suferit din cauza crizei economice este definitoriu. Apropo, ştiaţi că în Polonia TVA pentru toate produsele alimentare este de doar 5%, iar în Spania este de 4%?! Şi asta nu de ieri, ci de ani buni. Sau că în Marea Britanie, pentru toate produsele alimentare taxa este zero (0%) şi că aceeaşi taxă "zero" este aplicată şi în cazul hainelor pentru copii? De ce la ei se poate şi la noi nu? Cine are interes ca alimentele în România să fie printre cele mai scumpe din Europa sau ca medicamentele să fie inaccesibile pentru mulţi români? De ce părinţii români nu pot să le cumpere hăinuţe copiilor cu taxe zero? Aşa înţeleg politicienii noştri că protejează interesul naţional, viitorul acestui popor?

(va urma)