Au trecut aproape trei luni de când Putin a dezlegat câinii războiului ce devastează Ucraina în numele „denazificării”, o minciună în stilul propagandistic al celui de-Al Treilea Reich. La parada reinventată de 9 mai din Piaţa Roşie, liderul de la Kremlin nu a făcut nicio declarație care să-i anunţe intenţiile viitoare, o situaţie mult mai periculoasă decât declararea oficială a războiului în Ucraina.

Un pericol cunoscut este mai ușor de înfruntat decât o primejdie ascunsă cu viclenie. Vladimir Putin a rămas singur cu veteranii lui de pe vremea URSS a cărei soartă o deplânge cu lacrimi de crocodil, spre oroarea popoarelor eliberate de ciuma roșie. Putin nu este în pragul disperării, deși cunoaşte foarte bine că „operațiunea militară specială” nu merge conform planurilor sale. Mai are carne de tun în regiunile sărace ale Federației Ruse și destule rachete pe cale de expirare cu care să lovească blocurile în care locuiesc frații ucraineni. Este capabil să ordone atacuri chimice sau lovituri nucleare tactice? Deși este un crocodilian lipsit de empatie, mai are totuși o fărâmă de rațiune pentru a-și da seama că o astfel de decizie este inacceptabilă pentru NATO și aliații săi, iar aceştia nu vor renunţa să ajute Ucraina.

Așa cum în statul rus guvernarea prin violență și teroare reprezintă „normalitatea” de la Lenin și Stalin până la Putin, minciuna grobiană și amenințarea cu anihilarea este un mod de comunicare al liderilor de tip sovietic. Stalin era un manipulator și ucigaș fără scrupule, dar, în esența lui, un criminal laș. În Biroul Politic din 5 martie 1940 a adoptat decizia de a condamna la moarte mii de polonezi ținuți în lagărele de prizonieri și închisori din teritoriile vestice ale Ucrainei și Belarusului. Vicitimele erau, în mare parte, membri ai elitei poloneze: ofițeri din armată și din poliție, foști demnitari guvenamentali, proprietari de pămînt, industriași și membri ai intelectualității. În aprilie și mai 1940 au fost împușcate în total 21.857 de persoane şi îngropate în pădurea Katyn. După război, la o întâlnire cu liderii aliați, ambasadorul polonez i-a înmânat o listă cu persoanele dispărute în URSS, cerând explicații, dar Stalin a ridicat din umeri, simulând o surpriză totală. Masacrul din pădurea Katyn a devenit secret de stat pentru o jumătate de secol. Pus în fața dovezilor masacrului de la Bucea, Putin reacţionează cu nonșalanță, susţinând că totul este o provocare și punere în scenă a naziștilor de la Kiev. La fel repetă craniul mincinos Lavrov și papagalul de serviciu Peskov, când susţin realităţi din lumea lor paralelă şi criminală.

În tradiția minciunilor de stat, Nikita Hrușciov a dus lumea la un pas de holocaustul nuclear. Fanfaronada și bădărănia acestui lider sunt de notorietate, iar în toată perioada cât a fost la putere a folosit în permanență amenințarea cu război nuclear devastator. Germania de Vest poate fi „distrusă în zece minute”, „o bombă este de ajuns pentru Bonn și toată Regiunea Ruhr”, „trei, până la cinci bombe erau destule pentru Franța, Marea Britanie, Spania și Italia”, enumera încruntat Hruşciov într-o discuție cu trimisul președintelui Eisenhower, Averell Harriman. Liderul roşu se lăuda în faţa americanului, un respectabil industriaş, cu tehnologia sovietică: în timp ce rachetele americane pot să transporte un focos de numai 10 kilograme, cele sovietice pot transporta 1.300 de kilograme! Se lăuda, de asemenea, şi cu un nou tip de rachetă care putea zbura 14.000 de kilometri, dar pe care nu avea unde să o încerce! În fapt, sovieticii dispuneau în acel moment de doar patru rachete cu rază lungă de acţiune care nici măcar nu fuseseră testate...

Astăzi, atât Putin, cât și clica de la putere, oamenii din televiziuni și presa regimului amenință în permanență cu războiul nuclear, o dovadă evidentă a neputinței de a învinge în Ucraina, dar, mai cu seamă, a eșecului clar de a mai putea reface vreodată țara sovietelor. Scopul este de a speria Occidentul şi de a-l forţa să nu mai ajute Ucraina.

Rusia este altfel decât restul lumii, deoarece aici există de peste un secol un regim barbar şi violent, care şi-a masacrat inclusiv propriul popor în căutarea gloriei imperiale universale. Rusia lui Putin este ultimul imperiu terestru al planetei, nicidecum un stat naţiune precum ţările libere din Occident. Existenţa unei Ucraine independente este inacceptabilă în logica Rusiei putiniste, deoarece subminează proiectul de unificare a Rusiei Imperiale, cu rădăcinile imaginare în Rusia Kieveană. De fapt, Rusia aşa cum o ştim astăzi, este produsul celor trei secole sub stăpânirea Hoardei de Aur. După care au urmat alte cinci secole în care Rusia s-a extins, puterea militară având rolul principal într-un stat în care etica marţială a devenit unicul mod existenţial, în timp ce libertăţile individuale erau la ocnă. Mantia imperială a Rusiei este eminamente agresivă şi barbară, crimele de război sunt premeditate, propaganda fabrică o realitate mincinoasă în care Occidentul este agresorul, iar Rusia se apără. Naţiunea rusă va începe să accepte democraţia doar în momentul în care ceea ce a mai rămas din Imperiul răului va face din nou implozie şi se va destrăma, proces de amplitudinea unui secol.