Dimensiunea finală, socială şi profesională a unui om depinde de înălţimea ţelurilor fixate în copilărie şi adolescenţă.

 

Dacă vom însămânţa copiilor ţeluri înalte istoria naţională şi noi ca familii vom recolta numere mari în artă, în ştiinţă şi în toate cele omeneşti. Dacă îi vom învăţa să pască, boi vor ajunge. Dacă îi vom învăţa să privească fără să încerce să înţeleagă (fără aportul critic), turmă vor ajunge. Dacă le vom însămânţa divertismente, dezmăţaţi vor ajunge. Dacă vom promova recreaţiile şi vacanţele, repetenţi vor ajunge. A doua dimensiune care influenţează definitiv împlinirea potenţialului uman este atitudinea faţă de muncă. Cea mai mare avere pe care un părinte o poate lăsa copilului său este cultul muncii. Indiferent de direcţia formării, de specializare, cel care va moşteni cultul muncii îşi va depăşi congenerii, va ajunge undeva în fruntea breslei. Nimic mai păgubos şi mai dezastruos pentru viitorul copiilor decât acel imbecil argument, atât de des auzit din gura oamenilor de rând (indiferent de nivelul social sau nivelul de instrucţie - este vorba despre oameni care gândesc în patru labe). "Dacă eu am trudit atât de greu, măcar copiii mei să o ducă mai bine”. Aceşti oameni vreau binele copiilor lor, dar le fac răul, cel mai mare rău. Dacă vrei să-i faci un bine îl înveţi să iubească cea ce face, pentru ca din proprie iniţiativă, apoi, să muncească până îi vine să leşine. Acest lucru este valabil pentru orice activitate umană. Romanii au cucerit lumea, nu pentru că flăcăii lor erau mai viguroşi, mai puternici, mai curajoşi şi mai isteţi decât alţii. Nici vorbă. Cea ce îi deosebea de ceilalţi era că îşi duceau viaţa în tabere de antrenament, zi şi noapte, unde fiecare mişcare individuală şi fiecare mişcare coordonată a grupei, a trupei, era repetată până la epuizare. Antrenamentul este munca militarului. Munca i-a făcut superiori celorlalţi. Orice laureat Nobel, pe lângă inteligenţă, care şi ea a fost antrenată, a muncit 10-14 ore pe zi până a ajuns acolo unde a ajuns. S-a trezit muncind şi s-a culcat muncind. Orice om care, pornind de la o pungă cu găuri, a ajuns miliardar, a muncit nu doar ziua, ci şi în somn. Creşteţi copii obsedaţi de cea ce trebuie să facă şi veţi avea urmaşi de aur. De altfel, munca performantă are cu mult mai multe şi la fel de importante consecinţe. Nu poţi munci performant, fără să faci ordine în lucrurile tale. Nu poţi munci performant, fără să le ordonezi pe toate în curăţenie.

Aşadar, indirect, munca generează ordine (o formă de disciplină) şi curăţenie. Ce populaţie avem? În această clipă istorică, în care învăţământul şi-a pierdut busola, este bine ca părinţii să preia, acolo unde pot pe cont propriu, formarea copiilor lor, iar ţelurile (nivelul lor) şi cultul muncii, nu doar că trebuie să pornească din familie, dar ele le generează pe toate celelalte care fac ca un potenţial om de valoare să ajungă într-adevăr un număr mare. Daţi-i nu doar gene, daţi-i şi obiceiuri, dacă vreţi ca la bătrâneţe să vă felicitaţi.