Procedura de numire a procurorului general al României, a adjuncţilor săi şi a celorlalţi procurori şefi de secţii şi direcţii din cadrul Parchetului instanţei supreme a fost întotdeauna jucăria preferată a politicienilor, la fiecare schimbare de putere noii veniţi promovând persoanele potrivite.

În septembrie 2004, sistemul judiciar obţinea o victorie: adoptarea legilor magistraţilor, care dădeau putere Consiliului Superior al Magistraţilor (CSM). Comisia Europeană a salutat adoptarea celor trei legi ale magistraţilor, implicit modificarea procedurii de numire a procurorilor şefi. Atunci, profitându-se de un blocaj cu Comisia Europeană, PSD, prin Cristian Diaconescu (atunci ministru al Justiţiei), Parlamentul a adoptat legile 303, 304, 317, cu puţin timp înainte de schimbarea puterii. Prin noile prevederi, CSM obţinea, printre altele, dreptul de a numi procurorii şefi şi adjuncţii lor de la DNA, DIICOT, secţiile din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi pe procurorul general al României şi pe adjuncţii acestuia.
Avizul CSM era obligatoriu, ministrul Justiţiei având un rol minor, însă preşedintele României era cel care numea, prin decret, procurorul general şi pe ceilalţi şefi din Parchetul ICCJ. Astfel, Guvernul Alianţei D.A. a moştenit procurorii-cheie din guvernarea PSD, ceea ce a provocat modificarea legilor magistraţilor şi, implicit, revocări, pensionari, plecări ale procurilor şefi. După trei ani de la aceste modificări, politicienii vor scoaterea preşedintelui României din ecuaţia numirii procurorilor şefi, iar CSM să decidă asupra carierei, implicit, a promovării acestora, în timp ce ministrul Justiţiei poate doar propune candidaţi la funcţii. Concret, joi, senatorii jurişti au adoptat, cu 7 voturi "pentru" şi 2 "împotrivă" (aparţinând PDL şi UDMR) un amendament prin care numirea procurorilor şefi ai DNA, DIICOT şi Parchetului ICCJ nu se mai face de către preşedintele României, ci de către plenul CSM. Astfel, procurorul general al Parchetului ICCJ, procurorul şef al DNA şi procurorul şef al DIICOT sunt numiţi la propunerea ministrului Justiţiei de către plenul CSM, cu avizul Secţiei de procurori a CSM. În alt context, decizia luată de senatorii jurişti ar fi fost lăudabilă, dar având în vedere calendarul electoral şi cerinţele Comisiei Europene, care continuă monitorizarea României pe justiţie, hotărârea politicienilor este inoportună. Pe de altă parte, PDL a anunţat, joi, că ar putea sesiza Curtea Constituţională în cazul în care Senatul va aproba modificarea procedurii de numire a procurorilor şefi, astfel încât aceştia să fie numiţi de CSM, şi nu de preşedintele României. Preşedintele PDL, Emil Boc, a spus că democrat-liberalii vor recurge la această măsură în cazul în care senatorii vor ignora aprecierile Comisiei Europene în ceea ce priveşte numirea procurilor şefi. Ieri, preşedintele Traian Băsescu a indicat citirea articolelor 94 (c), 125 (2) şi 134 (1) din Constituţie, refuzând însă să facă speculaţii în legătură cu decizia Comisiei juridice din Senat de a schimba modalitatea de numire a procurorilor şefi. Alineatul 1, al articolului 134 din Constituţie prevede: "Consiliul Superior al Magistraturii propune preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii".
Totodată, articolul 94-alineatul c) arată că preşedintele României numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege. Dacă articolul 125 din legea fundamentală lămureşte asupra statutului judecătorilor, în ceea ce-i priveşte pe procurori Constituţia este lacunară. Concret, Constituţia arată că judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii. Despre numirea, promovarea, transferarea şi sancţionarea procurorilor, Constituţia nu face vreo referire. Articolul 132 privind statutul procurorilor stipulează că aceştia îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei. Următorul articol - 133 - arată că CSM este garantul independenţei justiţiei, adică organismul care se ocupă de numirea, promovarea, sancţionarea, transferarea tuturor magistraţilor. Mai mulţi magistraţi, jurişti susţin că nu este neconstituţională varianta adoptată de Comisia juridică a Senatului, însă nu exclud ca judecătorii Curţii Constituţionale, dacă vor fi sesizaţi, să mai creeze o breşă pentru eventuale speculaţii politice.