CU AER DE COCOTĂ ŞI AURĂ DE BOEMĂ, PETRICĂ ?! Se strânge laţul, Petrică! Cum este când aerul refuză să mângâie plămânul?! Poate câ vei începe să înţelegi rostul certurilor mele, poate vei avea şi căderea de a te apleca asupra aspectelor semnalate pentru a te determina să ieşi în decor. Nu este treaba mea, ci a celor abilitaţi să te scarpine bine pentru cele făcute, dar treaba mea este să spun lumii problemele care suscită interesul public! Nu o fac pentru incitare, o fac pur şi simplu pentru a-ţi demonstra ţie, şi acelora care încă stau prin preajma ta! că noi, bihorenii, nu ne putem lăsa duşi de nas la nesfârşit. Noi suntem oameni de bună simţire, dar când e bai, trebuie să se fugă din calea noastră! Să recunosc şi că încep să fiu surprins de câte rele ies la iveală în ceea ce te priveşte, iar că ai pus un ageamiu care tomai de mine zicea că n-ar trebui să candidez la Oradea cum că n-aş fi născut aci este o dovadă de ipocrizie ! Toate drumurile încep să ducă spre tine, Petrică, şi vei vedea atunci, fie şi numai cu ochiul biologic, dacă cel interior are scăpări! că ce am făcut şi fac eu, scriindu-ţi, este un mizilic! Un mizilic, pentru că oameni care ţi-au fost prin preajmă încep să vorbească! Un, mizilic pentru că oameni la care nu te aştepţi încep să spună despre ce au văzut! Un mizilic, pentru că oameni la care n-ai cum să te aştepţi încep să spună despre ce au păţit cu tine! Un mizilic de-a dreptul pentru că , dacă eu, Mihai Bar, te cert concertând voci saturate de a-ţi accepta mendrele, oameni simpli ori oameni de notorietate în lumea bihoreană vor turna cucuta, Petrică, vor turna cucuta! Nu mă prinde hazul, şi nu mă prinde pentru că simt durere în vocile care spun deschis că am răbdat destul, că am răbdat destule! Este jenant să aud ifosele tale putregăite, este jenant să văd cum te expui ca împăratul cel orbit de infatuare care nu avea ochi să se vadă că, în fapt, el se arăta lumii despuiat! Este jenant, Petrică, să te văd răţoindu-te! Şi, când colo? o cocotă cu aere de boemă! Măi, Petrică? boema? îşi câştigă dreptul, nu şi-l arogă! Tu n-ai cum să-mi demonstrezi mie că ai fost al Cetăţii cu gândul bun şi cu fapta dreaptă! Şi n-ai cum pentru că la mine vin oameni cu sutele la audienţe, la mine vin, oameni atinşi într-un fel sau altul şi de gândul, şi de faptele tale. Ai stat atâţia ani pe scaunul care ţi-a dat împliniri la care nici nu te-ai fi gândit vreodată, iar oraşul se prezintă acum pârjolit! Este pârjolit, Petrică, este pârjolit, că tu n-ai fost în stare să simţi strigătul tradiţiei bihorene! Tu, Petrică, nu trebuia să rămâi doar la nivelul auzului, ar fi trebuit să te cobori mai jos, mai în jos pe scara simţirilor noatre, dar n-ai făcut-o, Petrică, n-ai făcut-o?! Or poate că n-ai putut, iar de unde nu este nici Dumnezeu nu cere, nici Dumnezeu, Petrică? ! Şi ce păcat că te-ai plimbat pe Centru doar cu ambasadorul, ca şi când ai fi descoperit iarba fiarelor, Petrică, iarba fiarelor? De unde la tine atâta ipohondrie, când este vorba să te certe cineva, Petrică, de unde?! Ar trebui să mi se facă din nou milă, dar nu-mi mai este, Petrică, nu! nu, pentru că trebuie să te ajut să înţelegi că vremea ta s-a terminat să mai fii tartore peste oraş, vremea ta să te îmbuibi colateral s-a devenit perisabilă! Este de-a dreptul înfiorător să mă gândesc ce vom scoate la iveală dând oamenilor dreptul să analizeze pe documente ocârmuirea de tine făptuită, de-a dreptul înfiorător! Nu-mi vine să cred ceea ce aud, şi simt o strângere de inimă când te văd împopoţănându-te cu realizările care nu prea par ale tale. Ştiu cu preciziune ce-mi vor cere oamenii, şi ştiu pentru că mă doare durerea lor! Este o chestiune pe care n-ai cum s-o despici molecular! Este o chestiune nu doar de caracter să accepţi că am nu doar dreptul, ci şi obligaţia să mă implic în îndreptarea lucrurilor, a lucrărilor care dau semne de fetiş. Băi, Petrică, datoria faţă de oraş, faţă de Comunitate şi faţă de Cetăţean nu este una câştigată prin concurs, este mai degrabă una generaţională, ori tu, tu, Petrică! n-ai cum să fii componentă decât prin adopţie şi integrare! Nu este aceasta o vină, Petrică, Dumnezeu să te ţină printre noi! dar eu încerc să spun că noi ştim mai bine, simţim mai bine zbaterea bihoreanului, stările lui de nemulţumire, îi simţim jinduirea vremilor când de-ai lui îi spuneau ce să facă, ori îi cereau să facă! N-ai cum să înţelegi aspectele care vin din sevă, din sânge! N-ai înţeles de ce te cert eu, şi străduindu-mă să-ţi arăt determinările mele, sunt convins că şi în adâncul sufletului bihoreanul bihorean m-a înţeles. El, bihoreanul, ştie că eu, Mihai Bar, cu totul alt fel ştiu să mă raportez la problemele lui, ştiu să mă aplec asupra năzuinţelor lui, înţelegându-i aşteptările. Pe când tu, Petrică, doar aer de cocotă şi aură de boemă ?! Hmm?! Dar nu uita,eu, Mihai Bar, şi cei aproape de mine vom rămâne coşmarul viselor tale, şi, stricându-ţi jucăriile, stricându-ţi regulile jocului, îţi vom strica şi somnul, pentru că nu se poate să ai somnul liniştit, atâta vreme cât oamenii dau tot mai mult, şi tot mai des ivelii aspecte care te dezonorează, Petrică , tot mai mult şi tot mai des?! Fără nici un pic de ură, Mihai Bar