Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă?! Problematica fondului de "GARANŢIE" pretins de SC Electrocentrale SA Oradea nu este clarificată, deşi conducerea a făcut prin presă nişte precizări, dar neconcludente. Ne întrebăm dacă este obligatorie sau negociabilă? Lipsa de fermitate a Electrocentrale faţă de cei care refuză plata garanţiei creează un haos în rândul asociaţiilor de proprietari. Cei care şi-au achitat această garanţie sunt consideraţi "FRAIERII" Electrocentralei de cei care refuză plata garanţiei, iar unii administratori se consideră descurcăreţi pentru că nu-şi plătesc garanţia solicitată. Un exemplu este administratorul Florian Popa, care, în presă, se declară descurcăreţ, refuzând categoric plata garanţiei. Ar trebui să se impună măsuri categorice pentru toate asociaţiile. Ori să plătească toţi această garanţie, ori să nu plătească nimeni. Iar celor recalcitranţi să li se sisteze furnizarea energiei termice până la plata garanţiei. În urma adresei nr. 4520/17.06.2003 emisă de SC Electrocentrale SA, Asociaţia de Proprietari 1 Decembrie nr. 56 a achitat, în termenul stabilit (60 de zile), garanţia solicitată, în valoare de 32.096.580 lei. În cazul în care această garanţie nu va fi plătită de toate asociaţiile, asociaţia noastră va proceda la reţinerea, din următoarea factură, a sumei respective, întrucât banii aparţin oamenilor, nu asociaţiei sau SC Elecrocentrale. Dorim, de asemenea, ca SC Electrocentrale Oradea să facă cunoscut, în scris, asociaţiilor de proprietari, prin Serviciul ASCO al Primăriei, normele pentru subvenţiile la căldură. Aceste precizări sunt necesare pentru a fi discutate în cadrul adunărilor generale cu proprietarii de apartamente. În acest sens, aşteptăm şi îndrumările Primăriei, prin Serviciul de Îndrumare şi Control al Asociaţiilor de Proprietari. Preşedintele Asociaţiei de Proprietari 1 Decembrie nr. 56, col. (r.) Tatar Zoltan "Dacă este trădare, trădare să fie, dar să ştim şi noi" În cele ce urmează, doresc să îmi exprim nedumerirea cu privire la solicitarea, de către SC Electrocentrale SA Oradea, a reînnoirii contractelor, deşi acestea nu au încă un an de când au fost perfectate şi semnate, în urma inventarierii suprafeţelor de radiatoare aflate în funcţiune în prezenţa unui reprezentant al secţiei de Termoficare. Pe baza acestor contracte, am plătit, cu regularitate, costul energiei termice, apei calde menajere, canal, chiar dacă a fost o secetă cumplită. Articolul 21, capitolul 7, cu privire la modalităţile şi condiţiile de plată de către consumatori către furnizorul de agent termic şi apă caldă menajeră, este cel care mă determină să îmi exprim punctul de vedere, atât al meu, cât şi al mai multor preşedinţi şi administratori de asociaţii. Astfel, în aliniatul 5, punctul 3, se face următoarea precizare: "Contractele se încheie cu plata unei garanţii, reprezentând contravaloarea prezumată (consumată) într-o perioadă de 30 de zile". În continuare, se mai menţionează: "garanţia depusă se recalculează anual, în baza preţurilor şi tarifelor aprobate. Suma achitată se restituie la încetarea raporturilor contractuale. Valoarea acesteia este de ... lei şi, în final, se menţionează: suma achitată nu este purtătoare de dobânzi", dar nu se precizează pentru cine. Nedumerirea mea este nu cumva expresia "fond de garanţie" vrea să o înlocuiască pe cea a fondului de anticipaţie, care, cu doi ani în urmă, a fost comentată şi considerată nelegală, în contul RA Apaterm fiind blocate peste trei miliarde de lei, de a căror dobândă nu au putut profita cei care au depus fondul de anticipaţie. Vă puteţi închipui, stimaţi cetăţeni ai municipiului Oradea, dacă media fondului de garanţie pretins de SC Electrocentrale SA în contractele încheiate între furnizori şi consumatorul de energie termică şi apă caldă menajeră ar fi, în medie, de 1.000.000 lei/ apartament, câte miliarde s-ar încasa de la asociaţiile de proprietari, de la agenţii economici şi persoanele fizice, fără o bază juridică legală? Dacă se va accepta acest fond de garanţie, ne putem aştepta ca, în curând, şi societăţile comerciale să solicite fond de garanţie pentru anumite produse. Pentru clarificarea acestei probleme şi evitarea neînţelegerilor dintre SC Electrocentrale SA Oradea şi asociaţiile de proprietari, locatari, persoane fizice şi societăţi comerciale, sugerez organizarea unei întâlniri cu factori de decizie din Primăria municipiului, SC Electrocentrale, preşedinţi şi administratori ai asociaţiilor de proprietari, pentru a se justifica legalizarea fondului de garanţie, în baza unei ordonanţe de Guvern sau hotărâri a Consiliului Local. col. (r.) Ionescu Eftimie, preşedinte al Asociaţiei de Proprietari 31 Armonia, din str. Ady Endre şi, parţial, George Coşbuc. Eftimie IONESCU După ce-am plătit la CAS, acum suntem duşi de NAS Se ştie de când lumea că, indiferent de vârstă, boala nu alege; şi dacă mai ai şi neşansa să fii "mai sărăcuţ" la buzunar, unde poţi căuta ajutor decât la doctorul de familie şi, de acolo, la Policlinică - pentru că situaţia materială nu-i permite oricui vizita la un cabinet particular. În policlinică, personalul medico-sanitar caută să facă faţă situaţiei actuale din sistemul sănătăţii; care este aceasta? Numai intrând într-o sală de aşteptare, de la prima privire te cuprinde un sentiment de nemulţumire şi revoltă faţă de ceea ce vezi: scaune cu picioare lipsă, tapiţerie ruptă şi murdară, pereţi coşcoviţi cu urme de reparaţii nefinisate, uşi care, cândva, erau albe, doar pe jos ce s-a mai dat cu mătura! De altfel, nici în exterior clădirea nu arată mai bine, din frumuseţea arhitecturală n-a mai rămas decât aproape o ruină. Şi atunci, normal să-ţi pui întrebarea: unde sunt banii plătiţi lună de lună, ani în şir la fondul de sănătate? Este ruşinos, revoltător ca un cetăţean care o viaţă întreagă a plătit acel CAS, la bătrâneţe, să nu aibă nici pe ce se aşeza într-o sală de aşteptare, deoarece riscă să se trezească pe jos - scenă la care, spre regretul meu, am asistat într-una din zile la Policlinica nr.1, de pe str. Republicii. Ei bine, înţelegem că ţara se zbate în sărăcie (pentru unii?!), dar pe ici colo se mai poate face câte ceva, în cazul de faţă: repararea, vopsirea a ceea ce se poate cât de cât cu puţinul pe care-l avem pe plan local, sau cei răspunzători de atare aspecte nu frecventează aceste lăcaşuri de sănătate şi deci NU-I INTERESEAZĂ, şi mai vorbim de integrarea în Europa! Şi cum spunea, cu lacrimi în ochi, bătrânica care nimerise pe scaunul cu trei picioare: "de-a Domnul să stea în locul nostru măcar o dată cei care ne fac nouă astea"; mâhnită de cele văzute, i-am răspuns în gând: să te audă CEL DE SUS, MĂICUŢĂ! Doina Costea "Până unde să meargă pacienţa noastră... (domnilor)"? În data de 01 a lunii, sute şi sute de persoane (peste 500), unele cu noaptea în cap, fac coadă de 5-6 ore la farmacia "Mig-Farm" din capătul străzii Nufărului, în timp ce la celelalte cinci farmacii din intervalul Cantemir-Nufărul de abia sunt 20-30 de persoane, căci fondul se termincă în 2-3 ore. Unde este acea cântată arondare pentru a preîntâmpina călcarea în picioare a demnităţii umane? Cine profită de această repartizare de fonduri, provocând necazuri pentru noi bolnavii? A găsit întreprinzătorul colectiv al farmaciei "Mig-Farm" elixirul realizării în una-două zile a planului de încasări pentru toată lumea?! Pentru a-şi mai îndulci necazurile, cei de la coadă au stabilit să nu se elibereze medicamente peste rând, cei în cauză cu reţete sau cu plata direct putând apela la o farmacie neaglomerată din teritoriu. Personalul farmaciei a acceptat şi respectat regula stabilită ad-hoc. Au fost astfel îndrumaţi la altă farmacie mai mulţi solicitanţi, unii grăbiţi sau necăjiţi. Solicitantul pentru care farmacia n-a dispus de medicamente a fost programat peste 2-3 zile (caz în speţă vineri). Soluţie corectă şi salutară. De ce în cazul expus mai jos, personalul farmaciei a încălcat regula şi a servit peste rând? Banii se iau la casă. În acest caz, în plină zi, banii au fost luaţi prin ferestruică, de la o persoană în civil (cică poliţist), care a afirmat că este din vecini. Acţiunea s-a soldat cu vociferări şi insistenţa de a împiedica personalul să încalce regula. Cazul nu a prezentat nici o urgenţă (aspirină), dar a constituit un exemplu clar de favoritism şi dispreţ faţă de cei 100 de amărâţi de la coadă. O fi farmacia o feudă proprie, dar regulile şi bunul simţ primează. Farmacia a chemat poliţia. Echipajul sosit nu a constatat "violenţă şi lovire" cum s-a susţinut de personal, şi a plecat precum a venit. Văzându-se în eşec, personalul a recurs, probabil, conform Regulamentului de ordine interioară, la sancţiunea de a refuza eliberarea medicamentelor. Refuzul a generat implicarea celui de al doilea echipaj al poliţiei, care nici acela n-a constatat existenţa vreunui incident, şi a plecat. Farmacia n-a acceptat nici o acţiune de conciliere, refuzând definitiv eliberarea medicamentelor, fără a lua în considerare că pentru acele medicamente s-a stat la coadă 5 ore şi 1/2 şi că la acea oră târzie (14.00), la alte farmacii fondurile s-au epuizat de mult (mai ales gratuităţile) care, nici n-au existat. Refuzul poate avea imprevizibile pentru un bolnav şi este riscant în condiţiile în care medicamentul se eliberează o dată pe lună (chiar timp de 1-2 ore). Refuzul este o abatere foarte gravă. Oare cum este motivat în regulamentul de ordine interioară, care s-a cerut. Pentru a se lămuri, aspectele din cazul de mai sus prezentat s-a înaintat organelor competente a analiza şi a lua măsurile necesare. Pentru final se revine la maxima din titlu "Până unde să meargă pacienţa noastră... (domnilor)"? Unul din cei 500 de bolnavi