"Vă rugăm, domnilor edili, să încercaţi MERSUL PE JOS"... O dată, cineva venit de pe alte meleaguri, îmi spunea că oraşul nostru are ceva magic, ceva care atrage, ceva care te face să te simţi ACASĂ! I-am dat dreptate, sentimentul acesta însoţindu-mă o viaţă întreagă, chiar şi atunci când unele situaţii mă nemulţumesc, dorind cu ardoare să se schimbe ceva prin cei care ar putea s-o facă, aceştia nefiind alţii decât edilii oraşului - organele abilitate, dar şi locuitorii acestui binecuvântat colţ de lume. Cele arătate mai jos sunt bine cunoscute de către mulţi dintre noi, dar, din păcate, preferăm să trecem mai departe cu nepăsare. Din dragoste pentru acest oraş, eu n-am s-o fac, ci voi sensibiliza (sper!!) Primăria Oradiei, cu speranţa că acest semnal nu va rămâne doar un strigăt în pustiu, ci va fi auzit acolo unde trebuie. Cine n-a trecut măcar o dată peste podul mic (de lângă "Nuiele") spre frumoasa alee cu tei de pe malul Crişului, luând-o apoi la stânga, spre Banca Ţiriac (spre podul din Piaţa Unirii) şi nu a observat hăţişul de bălării care domină toată panta de coborâre spre Criş, un loc uitat parcă de Dumnezeu şi de oameni, atât de sălbăticit pare. Cu un dram de bunăvoinţă şi atenţie din partea gospodarilor oraşului (nu departe aflându-se Primăria), locul acesta s-ar putea amenaja cu bănci pentru recreere şi loc de odihnă pentru pensionari sau oricine este iubitor de natură şi frumos. E revoltător cum, în urma numeroaselor construcţii sau renovări de case, rămân pe sau lângă trotuare grămezi de moloz sau deşeuri de la diverse lucrări (unele acoperind ceea ce cândva era spaţiu verde). Zăcând acolo de foarte mult timp au devenit nişte movile mari năpădite de buruieni. De exemplu, pe str. Seleuşului, de la intersecţia cu str.Războieni până spre pârâul Peţa. Rămânem în zonă şi înaintăm dinspre Seleuşului spre Calea 1 Mai, în direcţia podului de cale ferată. Aici, pe panta către terasamentul căii ferate, există de ani buni un canton, mai bine zis ruina ce a mai rămas din el, tronând jalnic în mijlocul gunoaielor şi bălăriilor, casă pentru câini şi oameni vagabonzi dar şi focar de infecţie pentru cei din jur. Nici CFR-ul de care bănuiesc că a aparţinut cândva, nici altcineva nu s-a sinchisit să-l desfiinţeze, astfel că prezintă o imagine deplorabilă pentru cei care trec pe lângă el. Oare chiar este invizibil pentru inspectorii de la Primărie? Dacă tot se primeneşte carosabilul de pe Republicii şi Magheru, nu uitaţi, stimaţi gospodari ai oraşului, nici de fosta stradă a Spitalului. Trotuarele de aici sunt o catastrofă, arătând mai ceva ca-n Evul Mediu, în special pe partea dreaptă de mers spre Spitalul Judeţean. În încheiere, vreau să dau glas unei nemulţumiri justificate, pe care nu o dată am auzit-o în diferite staţii de autobuze: de ce nu se comercializează bilete de călătorie (în cantităţi suficiente) şi în chioşcurile de ziare, mai ales dacă sunt plasate în apropierea acestora? Cum să-şi procure cetăţeanul bilet, dacă chioşcul s-a desfiinţat, ori nu sunt bilete (în cele de ziare), ori orarul (13-20) nu-i bine gândit, dimineaţa fiind solicitările cele mai mari? Şi dacă cetăţeanul respectiv este doar în trecere prin acest oraş, neavând rezervă de bilete, riscă să fie amendat. Vezi staţia de autobuz de pe str. Războieni! De coşurile de gunoi de pe raza oraşului ce să mai vorbim! Oare măturătorii (dacă există) fac alergie la ele, de nu le bagă în seamă sau ei curăţă doar unde vor muşchii lor?! Vă rugăm, domnilor edili, să încercaţi MERSUL PE JOS, pentru a vedea mai multe, dar şi pentru sănătatea dvs. Se spune că lucrurile aparent fără importanţă le fac pe cele foarte importante. Aşa să fie, oare? Se pare că DA. În rest, să-auzim de bine în alt articol! Doina COSTEA La a 65-a comemorare a Dictatului de la Viena, Asociaţia deportaţilor şi victimelor oprimării comuniste a cerut retragerea imediată a cetăţeniei române a episcopului Tokes Laszlo Moţiune adresată Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului României Membrii Asociaţiei deportaţilor şi victimelor oprimării comuniste şi victime ale Dictatului de la Viena, expulzaţi şi refugiaţi din zona de nord a Ardealului îşi exprimă protestul şi dezaprobarea faţă de lipsa de reacţie fermă din partea autorităţilor împotriva acţiunilor binecunoscute ale grupărilor de tot felul ale maghiarimii autohtone puternic încurajată, finanţată şi condusă de maghiarimea de peste hotare, îndreptate direct împotriva întegrităţii României, demnităţii ţării şi a siguranţei statale. Nu vă enumerăm aceste acţiuni, ele fiind prea multe şi pe care domniile voastre, suntem siguri, le cunoaşteţi, dar vă pretindem ca faţă de acestea să nu luaţi poziţia orbului, a surdului, a laşului şi, nu în cele din urmă, a trădătorului de neam. Vă declarăm deschis că asemenea conducători ai destinului acestei ţări nu ni-i dorim şi vom găsi calea cum să scăpăm de aceştia, considerând că nu ne iubiţi şi nu ne apăraţi. Vă întrebăm chiar nu vedeţi, nu auziţi? Vă este frică să nu pierdeţi poziţia de conducători, vă vindeţi sufletul de român? Vă mai întrebăm: ce altă minoritate din România luptă pentru autonomie (aproape totală) teritorială, de limbă, administrativă, de învăţământ total în limba maghiară, ignorând grosolan condiţia de cetăţean român? În ce ţară din lume guvernanţii îşi permit să abandoneze fiii naţiunii, creându-le statut de minoritari în propria ţară? Ruşine! Cum putem cataloga o minoritate care cere anularea tratatului de la Trianon, altfel decât una care nu are nimic pentru România, singurul ţel declarat fiind acela de a se alia la naţiunea-mamă, ducând cu ei şi mult râvnitul Ardeal. Vă răspundem tot noi: Oricum am ocoli, răspunsul este înspăimântător pentru românii din această zonă, pentru că unii doresc să întroneze o ocupaţie hungaristă, a cărei consecinţe le vedem imediat peste graniţă, unde, din sute de mii de români, astăzi mai sunt circa 30.000. Domnilor conducători ai ţării, ne înspăimântă toate aceste acţiuni şi perspective. Cea mai recentă organizaţie creată la Cluj-Napoca noi o socotim o conjuraţie împotriva României, deoarece membrii acesteia cu mâna pe inimă au jurat că niciodată nu vor abandona lupta pentru anularea tratatului de la Trianon, implicit realipirea Ardealului la Ungaria. Cum credeţi că se simt românii din Ardeal, care au trecut o dată prin faţa ameninţării cu moartea, mai mult şi-au văzut părinţii şi fraţii căzând sub gloanţele armelor maghiare şi care au fost aruncaţi cu forţa peste graniţă? Alţii, de frică, şi-au luat lumea în cap, lăsând totul numai să-şi salveze viaţa. Vă răspundem tot noi: Ca ardeleni, ne simţim trădaţi! O dată, după lupte duse de iluştrii noştri înaintaşi, am reuşit să ne unim cu ţara. Da, noi, ardelenii, atunci am afirmat că vrem să ne unim cu ţara. Or, astăzi, dacă nu luptăm cu hotărâre împotriva pericolului ce ne paşte, vom fi noi înşine trădătorii idealurilor înaintaşilor noştri întru unire, a celor care şi-au dat chiar viaţa pentru acest măreţ ţel. Noi nu vrem să fim trădători. Dar vrem ca domniile voastre să treceţi imediat la acţiuni concrete împotriva acestor ameninţări. Vă întrebăm cum vă permiteţi ca pe osemintele bunilor şi străbunilor noştri ucişi de cei care subjugau fiinţa noastră naţională, să se ridice monumente întru cinstirea lor? Da, este vorba de Arad, pământ din trupul României, nu al Ungariei. Încă o dată, ruşine! Sunt mult mai multe de spus. Dorim să vă fie un prim avertisment şi o promisiune că în faţa urnelor de vot vom şti pe cine să aruncăm la groapa de gunoi a istoriei. Iar mai departe vom vedea... Credem că în această ţară se mai nasc şi bărbaţi adevăraţi, care militează pentru dreptate şi adevăr, luptă împotriva corupţiei, a răului şi pentru marele ideal al naţiunii, România Mare. În acest Ardeal, moşii şi strămoşii noştri s-au folosit cu multă chibzuinţă de valorile naturale hărăzite nouă românilor, precum acea Roşie Montană, şi ne-au lăsat-o ca sacră moştenire, pentru ca urmaşii, la mari nevoi, să poată găsi un real sprijin în adevăratul aur, care din toate timpurile a însemnat şi putere. Cu mare tristeţe, vedem cum domniile voastre ne scoateţi din testamentul bunilor şi străbunilor noştri, vânzând străinilor comoara ce durează de mii de ani şi pe care, respectând legea lor, ar trebui să o transmitem mai departe ca moştenire urmaşilor noştri, ca adevăraţi iubitori de neam şi ţară. Dar, din păcate, domniile voastre în inima noastră figuraţi ca nişte jalnici politicieni, şi conducători de ţară. În fine, vă cerem, ca un apel la ceea ce la nevoie invocăm "Dă, Doamne, românilor mintea de pe urmă", ca măcar în respectul îndemnului biblic, să vă lepădaţi de diavol. În Bihor, pentru noi, românii, diavolul este chiar pastorul Tokes Laszlo, care sub protecţia sutanei colindă tot Ardealul, înveninând inimile nici aşa prea curate ale enoriaşilor, ridicând stindardul maghiarimii şi intonând imnul de stat al naţiunii maghiare, spre totala sfidare a oamenilor şi locului unde trăiesc, adică între băştinaşii români, uitând că sunt doar nişte venetici rătăciţi, care prin forţa sabiei au cucerit un teritoriu, niciodată bine delimitat, aşa cum susţin dintotdeauna, adică "hon foglalas", într-o relativă traducere însemnând cucerirea unui teritoriu pe care-l socotesc de drept al lor şi ca ţară a lor. Astfel, noi cerem autorităţilor române să retragă imediat cetăţenia română episcopului Tokes Laszlo ca un act de înţelegere a realului pericol pe care-l reprezintă acţiunile sale împotriva statului român. Totodată, cerem să vă reabilitaţi, până mai este timp, în faţa ardelenilor, îndreptându-vă coloana vertebrală ca bravi români şi să nu vă mai ploconiţi în faţa UDMR-uluii, de parcă alţi aliaţi mai fideli românilor nu ar mai fi printre noi. Dacă nu vă veţi alia cu românii în interesul României, vă vom judeca după faptele voastre, spunându-vă că România nu este nici a PSD-ului, nici a PD-ului, nici a PNL-ului, nici a PRM-ului, nici a UDMR-ului şi nici a altui partid şi că veţi dispărea ca orice rău ce s-a abătut asupra acestui popor. Asociaţia deportaţilor şi victimelor oprimării comuniste Bihor-Oradea Preşedinte prof. Aurel BRAZDĂ (alăturat, 65 de semnături ale celor care au suferit)