Luni: Ce mai final de săptămână am avut! Parcă toate posturile de televiziune transmiteau acelaşi film poliţist. Suspans, politică, intrigă... mortu' era mort demult. Tentativa de reînhumare a poetului maghiar Nyiro Jozsef a pus pe jar autorităţile româneşti. Poliţiştii au interceptat numai o urnă, în care se presupunea că se află rămăşiţele pământeşti, incinerate, ale poetului naţionalist-fascist. În cele din urmă s-a descoperit că urna era goală. Cine ştie câţi astfel de „iepuraşi" or mai fi lansat bunii noştri vecini şi prieteni de la apus peste graniţă? Cert este că unele publicaţii extremiste maghiare au lansat ideea că cel mai urmărit poet postum al lumii s-ar afla deja în România. Mâine, poimâine o să-l vedem umblând pe străzi. Vorba aceea: „O stafie bântuie Europa". Aşa ne trebuie dacă am ţinut să fim europeni. De ce să nu avem şi noi strigoii noştri?!

Marţi: Ştirea săptămânii sau a deceniului. Fostul ministru PNŢCD, Ioan Avram Mureşan, a fost condamnat la şapte ani de puşcărie cu executare. Ţinând cont că complicele lui Remeş Caltaboş a ajuns să încaseze prima condamnare dintr-o adevărată serie de dosare după nouă ani de procese, Mureşan avea toate şansele să fie primul şi ultimul demnitar român condamnat vreodată. Dar s-a întâmplat minunea! Senatorul Cătălin Voicu, „Naşu" mai multor miniştri de la Interne, a căpătat şi el nişte ani cu executare. Alţii, cândva şi mai mari, au scăpat. Deocamdată...

Miercuri: Până să râdem de ai noştri, hai să povestim de un politician german care, fiind în campanie electorală pe un şantier, n-a putut să stea cuminte şi a stricat un escavator de 40 de tone. Dornic să arate ce ştie, neamţu' s-a suit în cabină şi, dintr-o singură mişcare, scurt şi eficient aşa cum le stă bine friţilor, a răsturnat hardughia. Măcar nemţii se pot consola cu gândul că, dacă nu ştiu manevra escavatoare, politicienii lor ştiu cel puţin cum se conduce o ţară...

Joi: Deşi, pe undeva, un candidat la primărie le promitea tinerilor „camere intime", ca pentru puşcăriaşii familişti şi deci putem spune că sunt şi candidaţi cu gânduri bune faţă de popor, principala trăsătură a campaniei electorale e bătaia. Un tânăr de 20 de ani a fost tocat în pumni şi picioare numai pentru că purta eşarfă roşie de la UNPR. Să zică mersi că a scăpat cu 20 de zile de spitalizare! Cel ce i-a băgat democraţia în cap, chiar primarul comunei, are în portofoilul personal şi o condamnare pentru omor! Ce am ajuns, nu te mai bate Securitatea la judeţ ci primarul la tine acasă! Un alt candidat şi-a bătut mama. Ce să faci? Stresul campaniei e de vină. După ce le-a dat perdaful tuturor opozanţilor din sat nu s-a mai putut opri săracu'.

Vineri: Bursa mitei electorale a atins conte de neimaginat, asta în ciuda unor prevederi legale care cică ar pedepsi asemenea practici. Un candidat al Partidului Social Democrat al Muncitorilor, un fel de PCR pe stil nou, a făcut o tombolă în care pune la bătaie două terenuri în valoare de 10.000 de euro. Alţii, mai modeşti, dau bilete la concertul Lady Gaga, IPhone-uri sau cupoane de combustibil. Celebrul DD a promis case. Ăsta nu se încurcă cu mărunţiş! Desigur, toate tombolele şi promisiunile electorale se vor pierde în negura istoriei. Asta fiindcă, de la 10 iunie 2012, începe o nouă iepocă. Undeva un candidat s-a şi dezbrăcat de dragul alegătorilor dar mai ales al alegătoarelor. Lui îi dă mâna, încă n-a fost ales. Mulţi dintre cei deja pe funcţii nu pot face una ca asta. Ar vedea prostimea cât s-au îngrăşat în ultimii patru ani, pe banii noştri.

Sâmbătă: La halul în care au ajuns să se bată ungurii între ei s-ar putea ca, în curând, România să fie nevoită să ceară intervenţia unui contingent al forţelor de menţinere a păcii, de la ONU. Mai ales candidaţii PPMT ţipă, ca din gură de şarpe, că-s bătuţi, ameninţaţi, cumpăraţi, sabotaţi... de primarii UDMR. Şi în Bihor se poartă: mita, salamul, suta, bâta... Da' tot e mai bine decât în alte părţi unde ungurii au ajuns să se ameninţe cu bombe. De'a lungul istoriei maghiarii s-au mai ucis între ei. Pe atunci războaiele erau religioase şi se duceau între catolici şi reformaţi. Azi războaiele sunt politice şi poartă între grofii cei vechi şi noi. Şi noi? Noi am face mai bine să stăm de o parte.

Duminică: Pregătirile pentru ziua alegerilor sunt pe ultima sută de metri. La o adresă din Bucureşti au fost identificate, cu domiciliul stabil desigur doar pentru ziua votării, nu mai puţin de 1.000 de persoane. Ca să încapă atâta popor, clădirea trebuie să arate ca un bloc ce are numai pereţi exteriori, fiind goală pe dinăuntru. Alegătorii locuiesc acolo precum liliecii în coloniile din caverne, stau ciorchine, atârnaţi cu capul în jos. Specialiştii în „trenduri" electorale atrag atenţia că această poziţie nefirească poate da peste cap toate estimările celor ce i-au cazat acolo. Odată reveniţi la poziţia ortostatică, adică pe picioarele lor, există riscul ca votanţii, cărora le-a curs sângele în cap, să nu mai ştie cu cine votează.

Cetăţeanul surmenat