Luni: Să începem cu două veşti bune pentru cei care nu-i iubesc pe politicieni. Unu. Cică, lotul EADS cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât 50 de nume de parlamentari, oameni politici cu greutate. Asta înseamnă că se răresc din nou rândurile Legislativului. Ce n-au fost capabili să facă parlamentarii, o să facă DNA. Mâine, poimâine, ajungem la un Parlament de nici 300 de senatori şi deputaţi. Au să scrie la intrare: „Instituţie falimentară, aflată în lichidare". Cea de a doua veste este că independetul Bogdan Diaconu a depus un proiect de lege conform căruia partidul din rândurile căruia sunt condamnaţi câte zece corupţi pe an ar urma să fie desfiinţat. Sigur că o astfel de „originală" idee nu are nicio şansă să treacă de votul celor vizaţi, dar e atât de reconfortant să poţi măcar să îţi imaginezi viaţa fără ei.

Marţi: De bună seamă Dan Voiculescu a bolonzit de plictiseală, acolo la mititica. Varanul a lansat ideea unei noi suspendări a preşedintelui Băsescu. Pentru ultimele 30 de zile de mandat. Nici măcar copilul lui de suflet, Daniel Constantin, preşedintele PC, n-a îmbrăţişat iniţiativa, dar a sărit eternul Călin Popescu Tăriceanu, să prinză vrabia din zbor. Dacă nu a reuşit să ajungă preşedinte prin vot, sigur, şi-ar dori să locuiască măcar pentru 30 de zile la Cotroceni, ca interimar, graţie poziţiei sale de preşedinte al Senatului. Victor Ponta n-a zis nu, sototind şi el, probabil, că aceasta ar fi o minimă consolare pentru faptul că a pierdut alegerile. Ba s-a şi dovedit a fi cât se poate de recunoscător, promiţând partidul inexistent al lui Tăriceanu cooptarea la guvernare. Până la urmă iniţiativa, prea insolită chiar şi pentru originala noastră clasă politică, a fost lăsată baltă.

Miercuri: Trei zile a ţinut minunea. După ce, în campanie, ne-a dat asigurări că va colabora cu premierul Ponta şi că liberalii nu se grăbesc să intre la guvernare, nici într-un caz uzând de „clasicele" mijloace politicianiste, preşedintele ales a întors-o ca la... Sibiu. Acuma, „marele" Partid Liberal vrea la putere. E greu de înţeles de ce ipoteza în care PSD ar fi avut şi guvernarea şi preşedinţia s-ar fi putut dovedi mai periculoasă decât cea în care PNL ar deţine cele două poziţii cheie în stat. Dar asta ţine de retorica electorală, din care tot ce avem noi de învăţat este că-i la fel de găunoasă indiferent dacă vine de la stânga ori de la dreapta.

Joi: Să începem cu o mică paranteză, apropo de ce ziceam mai sus. UDMR a decis să renunţe la relaţia cu PSD. Sigur, mesajul a fost acela al „întoarcerii către popor", însă e evident că, vorba lui Iohannis, „toată lumea vrea să fie de partea învingătorului". Şi acum la subiectul zilei. Şedinţa de bilanţ a PSD s-a lăsat cu execuţii. Chiar dacă, la debut, Victor Ponta a spus că „nu e momentul oportun pentru decizii drastice", Vanghelie, Şova şi Geoană au fost excluşi din partid. Congresul a fost amânat până la primăvară, când - speră Ponta- durerea înfrângerii se va mai estompa. E clar pentru toată lumea că maziliţii nu sunt decât nişte Acari Păuni, pentru că, vorba unui alt mare pesedist, „se cerea sânge". Culmea cinismului, în loc să intre el însuşi în arenă, Victor Ponta a aruncat nişte martiri în groapa cu lei. E clar, dacă n-a câştigat România, aripa tânără a reuşit, cel puţin, să păstreze controlul asupra partidului. Ce dovadă mai limpede putem cere că, între năzuinţele noastre şi ale lor, nu există nicio legătură?

Vineri: Repliere sau remaniere? Premierul Ponta vorbeşte despre o remaniere a Guvernului. Miniştii Finanţelor, al Educaţiei şi al Economiei, împreună cu omologii lor, deţinători ai unor portofolii „cu delegaţie", ar urma să fie sacrificaţi, după modelul Vanghelie, Şova, Geoană. Printre „victime" şi tanti Doina de la Ape. Prin PSD se şi râde deja pe tema asta: „Ce faci Doină, fă, p'aci, te remaniară ăştia?". În aceleaşi timp, superbă dovadă de disponibilitate pentru sacrificiu, Ponta anunţă că e dispus să îşi depună mandatul. Însă dacă şi numai dacă Iohannis îi promite că va desemna un premier al actualei majortăţi. Poate pe Tăriceanu! Victoraş, nu fi copil! Şantajul de la partid, „Eu plec, dacă nu mă rugaţi să rămân", s-ar putea să nu ţină. Dacă pesediştii au, toţi, ceva de apărat prin premierul lor, ceilalţi, setoşi de putere, nu au nimic de pierdut, când tu pleci acasă.

Sâmbătă: Sebastian Ghiţă, prietenul lui Victor Ponta, a demisionat din PSD. Mogulul ăl mic zice că nu se mai întoarce în partid până când nu vor dispărea comuniştii şi corupţii. Adică, niciodată. Ţinta lui Ghiţă e însuşi preşedintele de onoare, Ion Iliescu. Însă ambiţia lui, de a-l vedea pensionat pe tata Nelu, s-ar putea dovedi prea mare. Abordarea asta, ca de curtea şcolii, care pe care, nu ţine cu Ion Iliescu. Ghiţă e un mic copil pe lângă tătucu' evenimentelor din '89. S-ar putea ca, la viitorarele alegeri, dacă Iliescu va mai fi în viaţă până atunci, Ghiţă să îşi dorească, cu disperare, nişte colegi...

Duminică: Nu putem lăsa să treacă săptămâna fără a aminti şi de noua Lege a amnistiei, propusă Parlamentului de deputatul Păun. Fost reprezentant al minorităţii rome, azi social-democrat, el pare că nu poate să doarmă de grija celor din închisori. Întrebarea este dacă în spatele lui se află găinarii tuciurii sau gulerele albe? Vom trăi şi om vedea.

Cetăţeanul surmenat