Luni: Elveţia a votat ieri, nu ca să fie ei primii alegători ai Europei, ci ca să decidă dacă ţara îşi permite să ridice salariul minim obligatoriu până la suma de 3.300 de euro. Veţi fi surprinşi, aceşti zgârie caşcaval au spus „Nu". Noi, copii, copii copiilor noştri... nu vom apuca aşa ceva. Păi, la noi când va fi salariul minim pe economie 3.000 de euro? Şi, mai ales, când vor refuza românii „pomană" 300 de euro?! Deşi... mai ştiţi? Că, uite, dacă e să ne luăm după câte am auzit şi în această campanie electorală, ziua aia nu poate fi chiar aşa de departe.

Marţi: Fără ei nu se putea. Sunt precum „Cascadorii râsului". Într-o ultimă şarjă electorală, Ponta l-a pârât pe Băsescu la Curtea Constituţională, pentru că ar fi sugerat DNA ca, în timpul campanie electorale, s-o lase mai uşor cu arestările de politicieni, nu cumva să se tulbure Măria Sa Alegătorul. Ca să nu se lase nici el mai prejos, preşedintele l-a turnat pe premier, la aceeaşi mare instanţă, fiindcă a refuzat să contrasemneze pentru decorarea unui celebru grup de intelectuali băsişti, fascişti, iceriştii... Dar ăştia de la Curte au dovedit că-s mai alunecoşi chiar decât greii cei mai grei ai politicii de pe la noi. Nu i-au dat dreptate nici lui Ponta, nici lui Băsescu. Bine că măcar Curtea nu s-a băgat în campania asta. Cum au reuşit oare?

Miercuri: Vicepreşedintele Statelor Unite, Joe Biden a venit în România să ne asigure că, dacă dau ruşii, americanii vor fi aici să ne apere. Cu acest prilej, dincolo de faptul că s-a îmbrăţişat cu Băsescu şi l-a ţinut la o distanţă respectabilă pe Ponta, gesturi care atârnă greu în comunicarea politică, vicele SUA ne-a servit o lecţie care, pare să fi trecut aproape neobservată. Ucraina, spunea Joe Biden, s-a destrămat fiindcă solidaritatea socială a fost roasă până la dispariţie de flagelul generalizat al corupţiei. Cine are urechi de auzit să... priceapă, cine nu s'o ţie p'a lui!

Joi: Scandal până la ceruri în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Prea Sfinţitul Ioachim Băcăoanul este acuzat de clerul din subordine că: filmează, anchetează, amendează, exilează şi întronează după bunul său plac prin parohiile din garnizoană. Păi, o fi ajuns şi P.Sa la concluzia că, unde nu ajută Tatăl Ceresc, e de folos big brother-ul pământesc. Ştie şi el că, oricât ai fi de credincios, nu poţi lăsa în voia lui Dumnezeu administrarea „tainelor" stăpânirii.

Vineri: Călin Popescu Tăriceanu este, fără urmă îndoială, un politician demn de Cartea Recordurilor. Trebuie să se consemneze undeva că a trăit în veacul nostru un om politic care spulbera limitele ridicolului cu fiecare mutare pe care o făcea. Aşa, tam-nisam, Călin Popescu Răzgândeanu a declarat că s-a întors în PNL. Antonescu i-a retezat-o că nu are nevoie de pesedişti în partid. Dar el o ţine una şi bună că organizaţia PNL Satu Mare l-a rechemat la „vatră". Culmea e că nici preşedintele filialei sătmărene nu ştie nimic despre „întoarcerea lui Vodă Tăriceanu". Ăsta da, politician! Minte cum respiră. Fotomodel la tinereţe, model de om politic când a ajuns la bătrâneţe.

Sâmbătă: Mare, mare... scandal! Oana Zăvăranu a încercat să-l escrocheze pe medicul care i-a montat silicoane. Cum chestiile cu sinuciderea, sarcina, pericolul de moarte, etc. nu mai impresionează pe nimeni şi fiindcă o grămadă de „vedete" sunt prin puşcării, de-ai jura că a devenit trendy să zaci la mititica, ea nu putea să rămână mai la urmă. Dacă nu ţine treaba cu şantajul, Oana e gata să convingă tot poporul că a fost mutilată de medicul plastician. Vedeta ameninţa că o să îşi arate sânii, alfaţi - cum se spune - la cea de a şaptea operaţie. Faptă care, de bună seamă, poate fi lesne încadrată la acţiuni de terorism.

Duminică: Surmenat, luminat, precum Dumnezeu a dat... tot m-am dus şi am votat. Nu mă aştept la cine ştie ce surprize. Un parlament, cum e cel european, unde nu e deloc clar cine-i la putere şi cine e în opoziţie, n-are nici piper, nici sare. Şi, parcă nici nu prea contează. Eu unul sunt fericit, fiindcă săptămâna asta economişti şi politicieni mi-au tot spus că a trecut criza, că am mai mulţi bani, pe creştere economică, i-am şi bătut p'americani. Atunci, cum naiba se face că eu unul nu mă mai ajung cu banii, de la o leaflă la alta, e o întrebare pe care am să o pun de-o parte. Merită să mai trăim o zi sau două ca să vedem dacă liberalii se vor întoarce de-a stânga lui Ponta, ca să „termine ce au început împreună".

Cetăţeanul surmenat, ce s-a dus şi a votat