Luni: A mai trecut o săptămână şi tot n-am aflat cine e preşedintele legitim al mult încercatei noastre patrii. Ba ne-am mai şi pricopsit cu unul, ce-i drept, numa' aspirant. Aşadar, avem astăzi: un preşedinte suspendat, T.B., unul interimar, C.A. şi unul „viitor", D.D. Ăsta din urmă, oricâtă importanţă şi-ar da, e cel mai nesigur. Ce nu mai avem? De bună seamă, puţină minte. În problema asta s-au lămurit cu noi şi americanii. În plus, nu avem ministru la Justiţie şi s-ar putea să mai dureze până l-om afla. Fiindcă persoana propusă de USL, doamna Pivniceru, a fost răpită cu unul din autoturismele fostului premeier, astăzi la stat prizonier...

Marţi: Da' nu ne putem plânge, până şi America e cu ochii pe noi. Mâna dreaptă a şefei diplomaţiei SUA, Philip Gordon, a venit la Bucureşti să vadă şi el, la faţa locului, cum cei mai importanţi români îşi trag unii altora scaunele de sub fund. Degeaba ne-a arătat obrazul, degeaba a încercat să le spună suspendaţilor, interimarilor şi plagiatorilor că misia lor este aceea de a lupta pentru români şi nu pentru interesele lor personale... Nu primim sfaturi de la „colonizatorii" americani! În ţara noastră facem ce vrem! Dacă aşa ne vine bine la socoteală, putem să căcăm şi steagul.

Miercuri: În ciuda speculaţiilor şi a faptului că naţia aşteaptă cu sufletul la gură să afle cine-i e păstor, Curtea Constituţională nu s-a decis. De pe urma ultimei sale şedinţe am aflat doar că celebra „Erată", publicată de Monitorul Oficial, conform căreia românii din străinătate sunt tot români cu drept de vot, n-a fost un act samavolnic, decizia având girul a şase dintre cei nouă membri ai Curţii. Cu invalidarea scrutinului de acum o lună lucrurile stau altfel. Scorul e de 5:4 şi tabăra băsistă nu reuşeşte nicicum să mai „rupă" un judecător. Deh, „fiecare cu faliţii săi". Da' ce a ajuns şi ţara asta! Să i se decidă viitorul ca-n tenis... 6:4.

Joi: Uite că se mai petrec şi minuni! A doua zi după Sfântă Mărie, aflăm că premierul Victor Ponta a declarat, pentru „The Guardian", că Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzii! La o zi după asta, Crin Antonescu a spus şi el, cât se poate de public, că nu pleacă de la palat. Deşi n-ar fi pentru prima oară când capii USL nu vorbesc aceeaşi limbă, cele două declaraţii au devenit imediat prilej de lungi speculaţii printre susţinătorii Suspendatului. Ai fi crezut că, gata, gata, se risipesc toţi useliştii. Oare pedeliştii nu ştiu că, nici în politică, nu trebuie să-ţi iei dorinţele ca şi pe nişte realităţi deja înfăptuite?

Vineri: Mare deranj mare! Pe lângă că în ţara asta nici nu mai ai la cine să mergi cu jalba-n proţap, toţi procurorii au ieşit la vânătoare de votanţi ilegalişti. Desigur, useliştii, că numai lor le folosea votul multiplu, au sărit ca opăriţi. Preşedintele interimar i-a cerut explicaţii procurorului general. I-ar fi cerut el şi capul, dar CSM i-a răspuns că se întruneşte când doreşte, nu când preşedintele pofteşte. Una peste alta, s-au schimbat vremurile. Dacă întâlniţi în poartă un om cu Biblia-n mână, nu e popa, e procurorul. Şi o să vă pună să juraţi, cum şi cu cine votaţi. Operaţiunea asta va isca numai probleme. Pe lângă cele peste 500 de dosare instrumentate deja unor faimoşi uselişti, există riscul ca oamenii să priceapă că votul e o infracţiune şi, din toamnă încolo, politicienii să se aleagă doar ei între ei.

Sâmbătă: Guvernul a dublat premiile acordate sportivilor români care au obţinut medalii la Jocurile Olimpice de la Londra. Ţinând cont de prestaţia echipei noastre, destul de palidă anul acesta, exista riscul ca bugetul destinat olimpicilor să rămână necheltuit. Totuşi, sunt destule voci care spun că banii pentru sport ar trebui dublaţi sau triplaţi, altminteri în curând nu vom mai conta deloc în topurile olimpice. Suma ce îi revine unui medaliat cu aur e onorabilă, 70.000 de euro, însă e mică dacă o comparăm cu câştigurile unui sportiv occidental. Dar, cum nicio fericire nu poate fi deplină, s-a aflat imediat că există olimpici români, de data asta matematicieni, care aşteaptă de o jumătate de an, de la stat, un premiu ce se ridică la numai câteva mii de lei. De ce or fi unii mai importanţi decât ceilalţi, numai domnul Ponta ştie!

Duminică: Tot despre arene, distracţie şi bani. Conjudeţeanul nostru, Eduard Hellvig, ministrul de la Dezvoltare şi Turism, aruncă valuta pe fereastră. Are de dat 1,14 milioane de lei pentru concertele Lady Gaga şi cel al trupei Red Hot Chili Peppers. Unii zic că numai astea nu ne lipseau. Nu-i ţara asta destul bătută de Dumnezeu, trebuia să vină şi „Damnata" la Bucureşti?! Ministrul zice că distracţia asta a adus 30.000 de turişti în România. Hotelierii zic că nu se văd. Or fi dormit la corturi... Şi asta nu e tot! Tocmai s-a aflat că ministrul a vărsat peste două sute de mii de euro în contul unei asociaţii sportive, organizatoarea evenimentului de talie mondială numit „Raliul Sibiului". Fiindcă ştim cu toţii cine din Guvern e pasionat de cursele auto, să-i mulţumim Cerului că nu avem miniştri căzuţi în patima pariurilor sau a preacurviei, că nici bugetul UE nu le-ar mai ajunge.

Cetăţeanul surmenat