Scurt pe doi din colţul hărţii
Marţi: După scandalul ştrandului de la Marghita, gata dar fără racorduri la reţea, ministrul bihorean Eduard Hellvig a mai descoperit nişte lucrări de pomină, tot la noi în judeţ şi plătite tot din banii Ministerului Dezvoltării. Deşi primarii din Rieni şi din Poieni zic că sălile lor de sport funcţionează „la întreaga capacitate" s-a descoperit că toaletele acestor aşezăminte n-au fost măcar racordate la reţeaua de canalizare. Ei şi ce? Pentru jucătorii noştri de fotbal cu piciorul e o adevărată plăcere ca, în pauze, să dea fuga prin cucuruzi. Şi totuşi se pune întrebarea, dacă WC-urile nu sunt folosite la ce le-au trebuit capace de 15.000 de euro? Cum de ce?! De bibelouri!
Miercuri: Avem nişte politicienii... ne-am putea lipsi de ei, de toţi! După ce acum câteva zile ne ameţea că, dacă nu ia peste jumătate din voturi, oricum se retrage din politică, Traian Băsescu s-a răzgândit. Azi zice că nu mai pleacă decât dacă pică la referendum! Ca să nu rămână mai prejos şi Crin Antonescu a întors-o ca la Ploieşti. Şi el a promis că, dacă nu pică Băsescu, se lasă definitiv de politică şi, până la urmă, s-a răzgândit şi el. Asta mă duce cu gândul la cuvintele lui Andrei Pleşu care îl îndemna pe preşedintele interimar să dovedească ţării că e în stare să facă şi el o meserie adevărată, alta decât politica. Bine spus maestre, dar oare Băsescu mai poate? Poate vedem de azi înainte...
Joi: De 3 X referendum! Astăzi s-a auzit că USL e gata să ne tot cheme la urne până se va face vrerea „poporului". N-ar fi aşa mare bai, campania electorală e ceva mai interesantă decât o telenovelă de mâna a doua. Însă n-ar fi rău să mai şi pice ceva din chestia asta, desigur altceva decât cursul leu-dolar. De data asta politicienii, şi urcaţii şi suspendaţii, s-au dovedit destul de strâmţi la pungă. Poate mai încercăm o dată... Sau poate nu. Uite că s-a şi găsit formula de a ocoli Curtea Constituţională. Un fruntaş liberal spune că referendumul poate să nu fie validat şi totuşi Parlamentul să constate că Băsescu nu mai e preşedinte. Nu, nu vă ambalaţi, asta nu e lovitură de stat. Ar fi lovitură de palat, că se va petrece la Palatul Parlamentului.
Vineri: Stenogramele unor şedinţe organizatorice de la PNL fac vâlvă într-o anumită parte a presei. Din texte reiese cum se organizează, la modul exemplar, o consultare populară. Nimic nu scapă atenţiei! Nici presa, pusă pe urmele Dictatorului, nici reprezentanţii societăţii civile, nici funcţionarii de stat, nici firmele prietenilor de partid... „Totul pentru Referendum, totul pentru victorie"! Victorie, dar fără de glorie. De parcă mai contează?!
Sâmbătă: Şi, ca să nu încremenim blocaţi în proiectul politic, trebuie să amintim şi faptul că, zilele acestea, s-a lucrat din greu pe Justiţie. Au săltat din funcţie o judecătoare de la CSM, pe motiv că dădea ponturi la interlopi, cum să scape de braţul lung dar cam firav al legii. Dar asta nu e nimic pe lângă ce s-a mai aflat despre ameninţările cu moartea, adresate unei judecătoare de la Curtea Constituţională. Ele veneau taman din penitenciar. Doi oameni ai legii au făcut rost de numărul înaltului magistrat şi i-au dat unui deţinut, condamnat pentru omor, un telefon cu ajutorul căruia să o ameninţe pe femeie. Poate fiindcă a simţit că pârnăiaşul n-a fost destul de convingător, unul dintre oamenii legii a mai pus şi el acolo nişte vorbe „bune". Pentru asemenea circumstanţe puşcăria pe vecie pare o pedeapsă blândă...
Duminică: Cei cu „DA" cu tombola, cei cu „NU" cu ceaunu. Au votat toţi cei ce-au vrut şi au putut şi, spre seară, s-a culcat fiecare cu conştiinţa împăcată că a făcut aşa cum crede el că a fost bine. Bine ar fi ca azi să ne fi trezit într-o ţară mai bună, indiferent cum îl cheamă pe preşedinte.
Cetăţeanul suspendat
Comentarii
Nu există nici un comentariu.