Luni: Domnule, ce vremuri mizere trăim, ce a mai ajuns şi ţara asta! Da' sistemul de învăţământ? Şcoală nu se mai face, dar elevele fac poze pentru Playboy, filme deşucheate pe catedră, excursii „tematice", care se finalizează cu concluzii orgiastice, droguri şi violuri. Nu e nicio mirare că au ajuns copiii celor cu dare de mână să meargă, iar, la şcoli de prin străinătăţuri. Doar într-un pension catolic mai poate fi în siguranţă o jună. În şcolile noastre nu, nici cu tac'su lângă ea. Şi ce de dascăli pedofili avem, te apucă groaza! Da' vă miraţi? Adevărul e că au o viaţă mizerabilă. Nu dă nimeni doi bani pe toată învăţătura lor. Niciun fel de bucurii, doar fetiţe şi copii...

Marţi: De acum liber, ca vântul, Sorin Ovidiu Vântu are un tupeu de neimaginat, mai mare decât muntele său de dosare. Poate că aşa se şi explică de ce, timorată sau perversă, dar batjocorită copios, Justiţia l-a lăsat să plece acasă. Marele om de afaceri, ăla de „făcea" preşedinţi pe bandă, i-a făcut „dobitoci" şi „îngrijtoare" pe magistraţi, ba a mai şi ameninţat că „ia justiţia în propriile-i mâini". Dacă chestia asta se întâmpla în America, vinovatul nu mai vedea lumina soarelui în următorii 250 de ani. La noi e mai altfel. Statul, despre care S.O.V. ştie cel mai bine cât e de slab, fiindcă după cum se vede face ce vrea cu el, a călcat roba şi i-a dat drumul. Bine că stau alţii la răcoare, pentru o găină, până uită şi vremea de ei!

Miercuri: Preşedintele Traian Băsescu le-a bătut iar obrazul foştilor colegi de partid. Şi pedeliştilor nu le-a păsat, iar. Aşa cum a fost negociată de membrii Coaliţiei, reducerea numărului de parlamentari nu e altceva decât o glumă proastă. Nici morţi nu vor să taie mai mult decât vreo 80 dintre ei. De unde parlament unicameral, de unde înjumătăţirea numărului aleşilor?! Ce-i ăla referendum?! Fiţe, mofturi... Cred că de ăştia nu scăpăm decât după vechea şi foarte poetica reţetă: „Şi în două temniţi large, cu de-a sila să-i aduni. Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni".

Joi: Alţi aleşi, la fel de „folositori". Parlamentul European cere ţărilor membre să asigure cetăţenilor lor venituri minime care să reprezinte 60% din media câştigurilor la nivelul fiecărui stat. Generoasă ideea, deşi pute a socialism. Şi acum, la vreme de grea criză, prea mari sorţi de izbândă nu are. Ca atunci şi când ne-a păcălit cu interzicerea folosirii cianurilor în minerit, PE se joacă de-a Moş Gerilă. Rezoluţia nu e obligatorie pentru nimeni aşa că va fi aplicată la Sfântu' Aşteaptă.

Vineri: Alegerea unui nou preşedinte al Republicii Moldova, care trebuia să aibă loc azi, în Parlament, a fost amânată. Motivul, probabil fără precedent în istorie, e incredibil. Nu au fost candidaţi! La noi, dincoace de Prut, aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla niciodată. Avem politicieni dispuşi să candideze pentru orice funcţie, întotdeauna, cu condiţia să fie salariu gras, munca puţină şi postul cât mai suspus. Uite, încă un motiv de unire. Dacă ei nu au politicieni cine o să le spolieze ţărişoara? Sau, dacă nu merge aşa, refacem podul de flori şi-l exportăm pe Mircea Geoană la Chişinău. Oricum pe aici nu prea mai are ce face şi îşi doreşte atât de mult să fie preşedinte!

Sâmbătă: La începutul săptămânii, agenţii secreţi americani au descoperit o urmă de glonţ pe una din ferestrele securizate de la Casa Albă. Câteva zile mai târziu s-a aflat că, întradevăr, cineva a tras cu arma asupra reşedinţei prezidenţiale, cel vizat fiind însuşi preşedintele Barack Obama. Atentatorul, Oscar Ramiro Ortega Hernandez, a folosit o armă fabricată în România, la Cugir. Uite aşa o să scape de pedeapsă. Orice avocat care nu e tâmpit poate dovedi că arma nu era adecvată scopului, uciderea preşedintelui Barack Obama, pe care naivul atentator l-a confundat cu „Anticristul". Ramiro, să ştii de la noi băiatule, Michiduţă e mai mulţi!

Duminică: Sătul să îşi vadă subalternii bătuţi de tot soiul de lepre, şeful Poliţiei Române, Liviu Popa îşi instigă subordonaţii să scoată armele din toc şi să nu ezite a le folosi. Chestorul şef le-a promis oamenilor în uniformă că, după ce vor apăsa pe trăgaci, „nu vor trebui să facă mai multe rapoarte". Clar! Nu doar de arme se tem poliţiştii, ci şi de pix. E drept că n-au fost angajaţi pe post de scriitori, dar nici funcţia de Ciuca Bătăilor nu figurează în organigrama Poliţiei Române. „Arma a fost dată poliţiştilor pentru altceva, nu ca să facă cipcă cu el", a spus, cât se poate de bihoreneşte, Liviu Popa. Aşa e, nu-i pentru cipcă. Da' nici pentru ciur!

Cetăţeanul surmenat