„Sultanul” Erdoğan în Balcanii de Vest. Neo-otomanism și pragmatism

Recep Tayyip Erdoğan și Alexander Vucic, în 2022. Sursa foto aici.

Încheiem în acest număr analiza dedicată Neo-otomanismul și ambițiile imperiale ale Turciei în Balcani (Bosnia și Herțegovina), început cu zece zile în urmă. Primul episode al analizei poate fi citit aici. Al doilea episod se poate citi aici.

Politica externă turcă în Balcanii de Vest: acțiunile administrației Erdoğan

La  firul ierbii, așa cum este reflectat de acțiunile administrației Erdoğan în Bosnia și Herțegovina, neo-otomanismul pare să se manifeste, mai degrabă, ca o expresie a unui realpolitik adaptat la așteptările  populației musulmane, mai degrabă decât ca un set de noțiuni ideologice și chiar dogmatice. Lungul șir al intervențiilor din acest areal geografic și cultural, finanțate integral sau parțial de guvernul turc arată că preocuparea pentru întărirea identității turcice în Balcanii de Vest merge dincolo de simpla reactivare a unor filiații imperialist-otomane.

Dacă, inițial, factorii de decizie de la Ankara nu au apăsat prea puternic pedala identitară, pe perioada conflictelor din Bosnia, din teama ca acestea să nu fie percepute ca o confruntare deschisă între islam și creștinism, prezentul este marcat de relații asumate într-o manieră considerabil mai deschisă, iar președintele turc nu se sfiește să ocupe o poziție vizibilă în cadrul celor mai multe dintre demersuri. În drumul ei către abandonarea condiției de națiune de periferie, Turcia a găsit în Bosnia și Herțegovina un veritabil hinterland în interiorul granițelor căruia să-și pună la încercare și chiar să-și dovedească veleitățile imperiale.

Foto: Recep Tayyip Erdoğan și Bakir Izetbegović, 2018. Sursa foto aici.

În anul 2015, la o distanță de un an de la dobândirea primului mandat de președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan a făcut prima vizită de stat în Bosnia și Herțegovina. Primit cu onoruri militare, acesta a avut o întrevedere cu membrii președinției tripartite a acestui stat și a promis să ducă la capăt un împrumut de 100 de milioane de euro acordat de Turcia Bosniei și Herțegovinei. Un amănunt aparte al acestei vizite, ce a atras atenția presei, a fost întrevederea bilaterală suplimentară dintre Erdoğan și Bakir Izetbegović, membrul bosniac al al președinției tripartite a Bosniei și Herțegovinei. Cei doi au participat la inaugurarea unor băi turcești ce fuseseră renovate în urmă cu scurt timp, iar apoi au vizitat centrul istoric al orașului Sarajevo. La momentul victoriei lui Erdoğan în alegeri, Izetbegović declarase: „Sărbătorim fiecare succes al națiunii noastre soră, Turcia, ca și cum ar fi al nostru”.

În cadrul unei vizite alte oficiale în Bosnia și Herțegovina, realizată în anul 2018, cu ocazia alegerilor generale din fosta țară a Republicii Federative Iugoslavia, Recep Tayyip Erdoğan și-a exprimat sprijinul pentru diaspora turcă din toată lumea, în uralele a mii de turci sosiți la Sarajevo din întreaga Europă. Președintele turc și-a îndemnat susținătorii să participe cât mai activ la viața politică de pe Bătrânul Continent, calificând acest gest ca pe o bună cale de a contracara sentimentul anti-turcesc. Erdoğan a avut, cu această ocazie, o întrevedere cu Bakir Izetbegović, membru ar președinției tripartite a Bosniei și Herțegovinei. Declarația acestuia este elocventă pentru raporturile dintre Ankara și Sarajevo: „Turcia susține aspirațiile noastre cu privire la problema aderării la Uniunea Europeană și la NATO, precum și la problema economiei Bosniei-Herțegovina”.

În anul 2021, cu ocazia unei vizite de stat de trei zile în Balcani, de-a lungul căreia a avut întrevederi cu lideri bosniaci și muntenegreni, Recep Tayyip Erdoğan a ieșit din registrul oficial, pentru a participa la un eveniment privat de natură să întărească legăturile dintre cele două state, însă la un nivel informal și bazat pe afinități spirituale comune: nunta fiicei lui Bakir Izetbegović. Cu ocazia aceleiași incursiuni a lui Erdoğan în Bosnia și Herțegovina, președintele turc a participat la redeschiderea moscheii Bascarsija, din Sarajevo, un lăcaș de cult construit în secolul al XVI-lea și avariat sever de-a lungul conflictelor din Bosnia și Herțegovina, dintre 1992 și 1995. Construcția a fost reabilitată cu sprijin din partea Directoratului General Turc al Fundațiilor, o instituție care are misiunea de a conserva patrimoniul cultural, aflată sub autoritate guvernamentală.

Foto: Soția președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, Emine Erdogan, ține un discurs în timpul ceremoniei de deschidere a Agenției Turce de Cooperare și Coordonare (TIKA) Mjedenica Sarajevo, Instituția publică de învățământ din Saraievo, Bosnia și Herțegovina, iulie, 2019. Sursa aici.

Nu numai președintele turc a descins personal în Balcanii de Vest, pentru a solidifica legătura dintre Bosnia și Herțegovina și țara sa. Emine Erdoğan, soția liderului de la Ankara, a inaugurat, în anul 2019, Școala Mjedenica, pentru educație specială pentru persoane cu deficiențe psiho-fizice, sub egida Agenției Turce de Cooperare și Coordonare (TİKA).  Emine Erdoğan a declarat, în prezența Elvirei Dilberovic, ministrul educației și științei din Bosnia și Herțegovina: „Legăturile puternice dintre noi ne dau dorința de a împărtăși ceea ce avem. Schimbul de experiență în educația specială este produsul acestei dorințe puternice. Cred că vom dezvolta această prietenie în continuare, cu beneficii reciproce. TİKA, mâna prietenoasă a Turciei, împărtășește inovațiile în aplicațiile de educație specială cu țările prietene și surori din Balcani, în cooperare cu Ministerul Educației Naționale.”

Materializarea cât se poate de pragmatică a sprijinului oferit dinspre Ankara  în materie de proiecte de infrastructură, un aspect critic pentru o țară cu resursele Bosniei și Herțegovinei, avea să vină în anul 2021, cu ocazia semnării tratatului care consfințește construcția autostrăzii dinspre Sarajevo către Belgrad, cu o lungime de 290 km. Documentul semnat la Ankara de reprezentanții președinției tripartite a Bosniei și Herțegovinei, Sefik Dzaferovic, Milorad Dodik și Zeljko Komsic, respectiv de Recep Tayyip Erdoğan, a deschis calea către posibilitatea unei finanțări, vitală pentru această importantă lucrare de infrastructură, prjn intermediul băncilor turcești. În conferința de presă ținută cu ocazia semnării documentului, Erdoğan a declarat: „Astăzi am vorbit despre ce putem face pentru a accelera implementarea proiectului în Bosnia. Un protocol privind cooperarea în domeniul infrastructurii și proiectelor de construcție, care va accelera implementarea acestor lucrări.”

Adevărata oportunitate a președintelui turc, însă, de a-și demonstra nu doar forța economică, ci chiar și veleitățile de broker de putere, a ieșit la iveală odată cu starea de criză politică iscată în toamna anului 2021, ce putea duce la iscarea unui nou conflict și chiar a unei secesiuni. Liderul politic al sârbilor bosniaci a declarat că este pregătit să își retragă acordul asupra armatei comune bosniace, printr-un vot în parlamentul Republicii Srpska, într-un gest politic de sfidare a păcii dintre entitatea sârbă și cea croato-bosniacă. Recep Tayyip Erdoğan a reacționat prompt, prin invitarea lui Dodik la Ankara, în luna noiembrie a anului 2021, pentru a discuta despre impasul de natură politică de natură să dea fiori reci tuturor analiștilor interesați de securitatea regională.

Foto: Milorad Dodik, Președintele „Republicii Srpska”.

Acest demers a fost urmat de vizita întreprinsă la Sarajevo de Hulusi Akar, ministrul turc al apărării, în luna decembrie a anului 2021. Oficialul turc s-a întâlnit cu omologul său bosniac și cu membrii președinției tripartite, iar de-a lungul vizitei a folosit o retorică centrată pe pacifism și pe unitate națională: „Vreau să știți că suntem gata să ne îndeplinim rolul în orice problemă, inclusiv în materie de mediere, atunci când ni se va solicita”. În luna ianuarie 2022, președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, și cel sârb, Aleksandar Vučić, au căzut de acord asupra moderării crizei din Bosnia și Herțegovina, în cadrul unei întrevederi găzduite de Ankara. Aspirând la alura unui lider cu aspirații regionale, Erdoğan a declarat, la finalul întâlnirii: „După alegerile sârbe, dorim să aducem laolaltă liderii acestor trei grupuri și să avem o întâlnire cu ei. Cu această ocazie, vom lua măsuri pentru a asigura integritatea teritorială a Bosniei”.

O grăitoare ilustrare în plan propagandistic, a dialecticii pan-islamiste manifestate în afara Turciei, cu impact major asupra percepției cu privire la politica externă a acestui stat și la acțiunile exercitate de adminsitrația Erdoğan, este reprezentată de apariția operelor muzicale în care președintele turc este glorificat ca un lider absolut. Cântărețul Maher Zain, de naționalitate suedeză și originar din Liban, se numără printre artiștii care au lansat melodii al căror personaj central este Recep Tayyp Erdoğan. Videoclipul piesei „Hasat Vakti” (Vremea recoltei) abundă în imagini cu un impact puternic, fie de la amplele mitinguri de susținere pentru președintele turc, fie din ipostaze de viață, în care Erdoğan este portretizat ca un lider atașat de poporul său.

Demn de remarcat, din punctul de vedere al asumării, la nivel instituțional, al unui veritabil cult al personalității de factură neo-otomanistă, este faptul că producția video este încărcată pe canalul oficial, din site-ul YouTube, al agenției de știri Anadolu. Instituția de presă a fost fondată în anul 1920, iar potrivit secțiunii de istorie de pe pagina de internet a acesteia „a fost martorul tuturor etapelor luptei naționale, războiului de eliberare și reformelor Republicii”. Versurile de mai jos reprezintă traducerea din limba turcă a refrenului piesei „Hasat Vakti”și sunt elocvente pentru modul în care ambițiile neo-otomaniste ale puterii de la Ankara sunt diseminate în rândul marelui public:

„Erdoğan este liderul națiunii sale;

Țara se ridică atâta timp cât tu (Erdoğan) vei sta în picioare;

Strămoșii tăi ți-au vestit existența;

Allah să te binecuvânteze în orice moment;

Îți mulțumim, Creatorule, pentru el (Erdoğan)”.

Concluzii. Lecțiile istoriei

Foto: Cântărețul Maher Zain, originar din Liban, și președintele Recep Tayyp Erdoğan. Sursa Schutterstock.

Deznodământul pe care îl va urma exacerbarea neo-otomanismului care se face resimțit la nivelul narațiunilor strategice, atât în interiorul, Turciei, cât și în țări precum Bosnia și Herțegovina, este dificil de anticipat. La prima vedere, demersul acestei doctrine este unul înscris pe o traiectorie câștigătoare, având în vedere larga răspândire a consensului asupra politicilor administrației Erdoğan atât în sfera Balcanilor de Vest, cât și în spațiul cultural eurasiatic. Turcia vede regiunea Balcanilor nu doar ca pe un cap de pod către Occident, ci și ca pe un exemplu viu al exercitării rolului de hegemon regional, prin combinarea unui determinism de natură geografică cu o puternică influență de natură culturală. De la Ankara, această atitudine este justificabilă pe deplin, prin prisma dominației de patru secole asupa acestui teritoriu, precum și prin apartenența unei mari părți a populației locale la islam.

În același timp, moștenirea secularistă, de sorginte kemalistă, va persista, atât în etosul națiunii turce, cât și în cultura de securitate adoptată pe termen lung, la nivel oficial. Pregnanța acesteia, însă, se va estompa, pe măsură ce statul turc ,,neo-otomanist” va deveni din ce în ce mai puternic, și va ocupa un rol considerabil mai apropiat de centrul sistemului mondial, raportat la ambițiile pe care le afișa statul de factură kemalistă. Printre acțiunile care dovedesc intenția Turciei de a accede inclusiv la statutul de broker energetic se numără discuțiile avansate, purtate cu Israelul, pentru construcția unui gazoduct care să lege zăcământul Leviathan, din Marea Mediterană, de Turcia și de Europa de Est.

Gazele naturale, însă, nu sunt singurul export pe care Turcia îl vizează. La acestea s-ar putea adăuga stabilitatea regională din Balcanii de Vest, prin demersurile pe care Recep Tayyip Erdoğan le face pentru a capacita sprijinul Serbiei în protejarea integrității teritoriale a Bosniei și Herțegovinei. Apelul la responsabilitate, lansat de președintele turc odată cu vizita la Ankara a omologului său sârb, Aleksandar Vučić, la începutul lui 2022, dovedește pe deplin îndepărtarea ireversibilă de pasivismul practicat în cultura de securitate de sorginte kemalistă, cu privire la musulmanii din afara granițelor Turciei. Astăzi, statul turc facilitează investiții în zone defavorizate și joacă rol de mediator între statul Bosnia și Herțegovina și Serbia sau Croația.

Marea dilemă, în ceea ce privește viitorul dinamicii dintre Turcia și Bosnia și Herțegovina, respectiv dezvoltarea neo-otomanismului pe plan regional și mondial este dată de incertitudinea cu privire la relațiilor dintre statul condus de Erdoğan și Occident. Pendularea între menținerea actualei traiectorii și adoptarea unui Erdoğanism cvasi-total este singura certitudine a momentului, judecând după asertivitatea Turciei în sfera sa de influență. Câtă vreme Fundația Diyanet, fondată de Atatürk pentru a avea un control asupra componentei ideologice ce ar fi putut deriva din activitatea imamilor în moschei, a fost subordonată Partidului Justiției și Dezvoltării, iar sfera de competență a acestui organism a fost extinsă pe plan mondial, este evident faptul că influența neo-otomanistă, chiar Erdoğanistă, asupra diasporei din țări precum Bosnia și Herțegovina va spori.

Instabilitatea politică din Balcanii de Vest, evoluțiile nefaste de pe piața economică, derivate din efectele pandemiei de Covid-19, precum și riscurile de securitate aduse de iscarea conflictului dintre Rusia și Ucraina, la începutul anului 2022 vor atârna greu în luarea deciziilor viitoare și vor ține Turcia angrenată într-o multitudine de planuri de acțiune. Dincolo de reușita sau eșecul în gestionarea tuturor crizelor regionale, pe care administrația Erdoğan nu le-ar putea ignora, ghidarea după o narațiune strategică orientată ostentativ către pan-turcism, pan-islamism și neo-otomanism predispune Turcia la una dintre cele mai previzibile erori pe care le-ar putea comite: repetarea istoriei de mărire și decădere a Imperiului Otoman.

Grosoiu Gabriel-Sorin - absolvent al Masterului de Studii de Securitate al Universității din București.