Adaptând acest dicton zilelelor noastre, referitor la problema ţinutului secuiesc - unguresc - din România am putea spune în felul următor: "Timeo Hungaros et dona ferentes" (Mă tem de unguri chiar şi atunci când aduc daruri). Că ungurii aduc daruri României e o bufă ridicolă, deoarece aceştia prin cuvinte şi fapte mascate creează impresia de adeziune şi de fidelitate faţă de statul român, dar, de fapt, nu sunt nici fideli şi nici aderenţi ai statului român, din contră, sub diferite forme, expresii şi manifestări urmăresc un singur scop: desprinderea definitivă şi totală a ţinutului secuiesc de Ţara Românească, în prima fază, apoi unirea cu "Anyaorszag", ţara-mamă Ungaria, în a doua fază. Unul din momentele acestei acţiuni a fost votul din Parlamentul României, unde au votat contra celorlalţi parlamentari pentru recunoaşterea independenţei provinciei Kosovo şi crearea unui precedent în politica viitoare europeană - ţel nemărturisit. Prin acest vot, ungurii din Parlamentul României au încălcat principiile universal valabile ale organismelor internaţionale privitoare la suveranitatea statelor, integralitatea şi inviolabilitatea frontierelor, indivizibilitatea şi inalienarea unor provincii sau ţinuturi interne ale statelor suverane, dar mai presus de toate au încălcat prevederile Constituţiei României. Mai pot fi consideraţi ungurii cetăţeni fideli ai României? Şi, culmea impertinenţei, aceşti cetăţeni infideli şi inamici ai României fac parte din guvernul acestei ţări, care conduc şi iau hotărâri pentru toţi cetăţenii ţării, inclusiv pentru români, deci, am ajuns să fim conduşi de unguri. Dar aceasta pentru ei nu este de ajuns. Ei vor mai mult, şi anume autonomia ţinutului secuiesc, care, de fapt, încalcă constituţia ţării şi principiile universal valabile arătate mai sus. Cu toate acestea, preşedintele României, dl. Traian Băsescu, califică atitudinea ungurilor în problema "Kosovo" drept "foarte corectă?!". Când spuneţi adevărul, domnule preşedinte, când declaraţi că independenţa unilaterală a provinciei Kosovo este ilegală şi nu o recunoaşteţi sau când aprobaţi atitudinea ungurilor, care susţin şi aprobă independenţa acestei provincii? Nu cumva staţi cu fundul în două luntre? Sau nu sesizaţi jocul şi manevrele ungurilor şi atunci vă descalificaţi ca persoană politică şi ca preşedinte al Ţării Româneşti.
Se pune întrebarea de ce marile puteri apusene, în frunte cu SUA, recunosc şi aprobă independenţa provinciei Kosovo? Răspunsul este diferenţiat, bazat pe interesele politice ale fiecărui stat. Astfel, SUA au tot interesul să creeze un precedent, care, într-o bătaie mai lungă, să ducă la desprinderea unor provincii din imperiul rus, slăbindu-l, şi astfel să scape de un rival politic mondial. Nu de dragul albanezilor din Kosovo, despre care nici nu ştia cam pe unde se situează, sau de dragul principiilor democratice recunoaşte America acest fapt, ci pentru a submina puterea imperiului rus. Despre efectele acestui precedent în celelalte state, Spania, România etc., puţin îi pasă şi nu le ia în considerare. Franţa, strălucita ţară a culturii şi civilizaţiei mondiale, a ajuns să fie condusă astăzi de un aventurier politic, un afemeiat cu un caracter uman discutabil. Având originea etnică evreiască, strămoşii lui trăind în Ungaria, s-au maghiarizat complet, devenind unguri, adoptând şi numele unguresc de Sarkozy. El, Sarkozy, preşedintele Franţei, urmaşul strămoşilor lui maghiarizaţi, păstrează încă şi astăzi visul milenar al ungurilor de a stăpâni Transilvania, în consecinţă, a hotărât aprobarea şi recunoaşterea independenţei provinciei Kosovo, care să constituie un precedent pentru acţiunile ce vor urma, în special, în România. Germania, veşnică ţară atentatoare la suveranitatea altor state ce-i stăteau în calea cuceririi şi stăpânirii lor, s-a aliniat acţiunii de distrugere a statului sârb, fără nicio ezitare. Celelalte state aprobatoare, Anglia, Italia, Belgia etc., şi-au aliniat politica lor la cea promovată de stăpânii şi aliaţii lor puternici. Iată, deci, cum se scrie istoria! Cel puternic domină şi stăpâneşte, indiferent de principiile morale sau democratice, ce sunt făcute pentru cei slabi şi neputincioşi, dar nu pentru cei puternici şi stăpânitori. Quo licet Jovis, non licet bovis, respectiv ceea ce este permis lui Jupiter (zeul suprem) nu este permis lui bovis (în sensul omului de rând).
Istoria poate prezenta multe exemple de acest fel. În cazul nostru este suficient a face o paralelă între drama României din anul 1940 şi cea actuală. Atunci, din disputa Ungariei contra României privitoare la Transilvania ieşeau scântei ce ameninţau a fi transformate într-un război. Acest fapt nu-i convenea lui Hitler, tartorul politic al Europei din acea perioadă, pentru că, în viziunea lui, avea nevoie de alianţa ambelor state din diverse raţiuni şi atunci, ca "înţeleptul Solomon", a hotărât să împace şi capra şi varza, şi anume: ungurilor să le dea o parte din Transilvania, iar românilor le-a promis că le va elibera Basarabia de sub stăpânirea rusească. Deci, nu drepturile istorice sau preponderenţa etnică a populaţiei din Transilvania au fost criteriile decisive ale acestui dictat, ci interesele politice meschine ale acestui stăpân atotputernic, care de ochii lumii l-a asociat şi pe lacheul Mussolini al Italiei.

În acest fel şi cu raţiuni absolut identice, soarta Transilvaniei din zilele noastre nu se va rezolva prin manevrele politice ale ungurilor contra românilor, ci prin dictatul stăpânului suprem. SUA, tinzând la supremaţia mondială, a recunoscut independenţa provinciei Kosovo, transformând-o într-un vârf de lance ce vizează în principal rănirea, sucombarea şi eliminarea rivalului său implacabil - imperiul rus. În acest scop, şi-a asociat şi lacheii europeni arătaţi mai sus. Celelalte raţiuni sau principii universal valabile nu au nicio valoare în acţiunile acestui stăpân, pentru că ele nu sunt făcute pentru stăpâni, ci pentru plebei.