Zâmbesc cu dispreţ şi mă indignez ori de câte ori aud că lumea în care trăim este democratică, adică o lume care asigură şi garantează libertăţile democratice pentru toţi cetăţenii, indiferent de poziţia lor socială, o lume în care drepturile omului sunt puse la loc de cinste, fiind apărate de instituţiile democratice, create de statul democratic, în acest scop.

Se pare, însă, că viitorul democraţiei noastre nu se întrezăreşte prea luminos, aşa cum ni l-am închipuit şi dorit, cu ardoare după 1989. Se pare că destinul se amuză cu noi, schimbând sensul şi direcţia de mers a ţării noastre, asupra căreia s-au abătut, în ultimii ani, destule nenorociri, provocate de nepriceperea, ignoranţa, lipsa de onoare, obedienţa, dezinteresul şi meschinăria celor ce ne-au condus. Flagelul corupţiei care devastează România răstoarnă pentru mulţi ani ritmul spre mai bine al existenţei noastre. Ne întrebăm dacă vom mai ajunge vreodată să scăpăm de suferinţele acestei vieţi triste şi să ne bucurăm de splendorile şi de bogăţiile acestei ţări prea mult obidită de-a lungul istoriei sale. Unde sunt bogăţiile subsolului, unde sunt munţii şi codrii cei falnici de odinioară?! Ce mai are România astăzi al ei, ce resurse naturale mai are pentru a-şi asigura viitorul economic şi o anumită stabilitate şi siguranţă socială? Insuccesele, mediul social-economic precar şi instabil în care trăiesc oamenii, îi împinge pe aceştia spre o revoltă mută, spre nevoia de a-şi câştiga existenţa prin ţări străine, unde sunt umiliţi şi dezumanizaţi, în timp ce copiii lor sunt lăsaţi în ţară în grija unor bunici bolnavi şi neputincioşi, ce abia îşi duc zilele. Din cauza dorului de părinţi, mulţi copii clachează şi o iau pe căi greşite, unii punându-şi capăt zilelor.

Şi aceasta în timp ce alţii se îmbogăţesc fără ruşine, dând naştere unui adevărat „alai de paraziţi", „produşi falsificaţi", aroganţi şi mincinoşi, în stare de orice ca să-şi atingă ţelul, sub indiferenţa şi chiar cu complicitatea unor conducători care şi-au uitat misiunea de a conduce cinstit şi competent ţara în toţi aceşti ani, provocând sila şi dispreţul oamenilor. Din păcate, afacerile murdare au proliferat într-un asemenea grad încât oamenii legii sunt sufocaţi de dosare, care trenează ani de zile până la sentinţa finală, ceea ce face imposibilă recuperarea prejudiciilor în timp rezonabil, astfel că banii respectivi dispar, se volatizează prin offshore-uri şi bănci străine şi cu greu sau aproape deloc mai pot fi recuperaţi. Prioritatea priorităţilor trebuie să fie recuperarea cât mai grabnică a prejudiciilor.

Pentru stoparea mersului ţării în picaj galopant spre hăul ce pare a o înghiţi în mod fatal, tineretul de azi şi de mâine trebuie să-şi folosească inteligenţa şi să-i înlăture de la putere pe cei care timp de 25 de ani n-au făcut altceva decât să rostească fraze mincinoase, astfel ca prin alegerile ce vor urma să ajungă la conducerea ţării tineri inteligenţi, curajoşi, neşovăitori, neobedienţi, înarmaţi cu arta şi ştiinţa conducerii unei societăţi democratice şi dispuşi să-şi pună în slujba propriei ţări şi a propriului popor întreaga capacitate fizică şi intelectuală. Este timpul să devenim demni, să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare, lucru posibil doar dacă tineretul va avea curajul să ia „taurul de coarne" şi să spună „Stop" fărădelegilor, jafului şi dezastrului la care a fost supusă ţara.

Treziţi-vă din adormire tineri români, treziţi-vă din „somnul cel fără de moarte" şi vă luaţi soarta în propriile mâini, până nu va fi prea târziu, căci numai voi, generaţia tânără, puteţi schimba soarta acestei ţări!