A făcut valuri ştirea conform căreia un inspector ANAF a confiscat urzicile unei bătrânici dintr-o piaţă. Motivul: bătrânica nu avea certificat de producător (?!), iar urzicile valorau 5 lei. Dincolo de ridicolul situaţiei - iată unde găsesc organele statului evaziunea fiscală -, un lucru nu trebuie scăpat niciun moment din vedere: toţi cei care execută un act de comerţ sau orice activitate economică trebuie să plătească taxele prevăzute de lege.

Confiscarea urzicilor bătrânicii este, în sine, o măsură evident aberantă. La fel ca măsura suspendării unor mici afaceri de subzistenţă de genul plăcintăriilor, covrigăriilor etc. închise pentru un surplus în casă de câţiva lei. Au fost şi cazuri în care restaurante care trăiesc din "meniul zilei" şi a căror activitate a fost suspendată o lună de zile, nu pentru ne-emiterea de bonuri fiscale, ci pentru "ciubucul" găsit asupra ospătarilor. La prima vedere, sunt cazuri izolate, ceea ce ar putea sugera că producerea lor se datorează excesului de zel a unor inspectori şi nu unei politici impuse de conducerea ANAF. Revenind la cazul bătrânei cu urzicile confiscate dintr-o piaţă agro-alimentară: inspectorul fiscal s-a împiedicat de urzicile fără certificat de producător, în timp ce întreaga piaţă agro-alimentară a ţării a fost invadată de adevăraţii evazionişti cu marfă fără acte aduse de prin Turcia sau Olanda. Ei, acolo ar trebui să-şi trimită ANAF-ul dulăi; sau la mafia reţelelor de producători şi contrabandişti cu alcool produs şi comercializat la negru; ori să distrugă păienjenişul infracţional din domeniul morăritului şi panificaţiei, unde evaziunea fiscală a urcat până la cer, dar este invizibilă în controalele inspectorilor fiscali. Dacă aceste domenii ar fi aduse în legalitate de stat, gândiţi-vă câţi bani (sute de milioane de lei!) ar intra la bugetul asigurărilor sociale. În loc să-i confişte urzicile, statul ar fi capabil atunci să-i mărească ajutorul social, pensia, ori să-i dea mai multe medicamente gratuite bătrânicii şi altor milioane de români săraci.

Pentru că statul are datoria să asigure un trai civilizat cetăţenilor săi, nu doar să-i călărească tot pe sărmani, sau tot firmele care lucrează cinstit şi respectă legile. Cum poate rezista pe piaţă un mic agricultor din vânzarea legală a produselor sale, când marii evazionişti inundă piaţa cu marfă adusă de pe te miri unde, fără să plătească impozitele şi taxele aferente?! Cum poate rezista pe piaţă un produs realizat de o firmă autohtonă care îşi achită taxele şi impozitele aferente, îşi plăteşte angajaţii conform legii, comparativ cu acelaşi tip de produs, care a fost realizat însă "la negru", de angajaţi plătiţi la negru, pentru care nu se achită taxe pentru valoarea adăugată?! Răspunsul este evident: nu poate rezista, chiar dacă produsul său este calitativ superior, deoarece piaţa se orientează spre cel ieftin, produs la negru, sau adus pe piaţă prin contrabandă. Firma respectivă va da faliment, angajaţii îşi pierd locurile de muncă şi toate drepturile garantate printr-un contract legal (asigurări sociale, de sănătate etc.), iar statul pierde bani şi un contribuabil onest.

O zicere "americană" a devenit cunoscută în întreaga lume: "De Fisc şi de Moarte nu scapă nimeni". Lăsând la o parte uriaşul angrenaj legislativ şi logistic pe care SUA l-a implementat de peste un secol în organizarea statului - deci inclusiv a importantului sector de colectare a taxelor şi impozitelor, cele care dau forţa colosală a superputerii planetare - ordinea şi disciplina au fost impuse cu pistolul într-o mână şi cu legea în cealaltă. Astfel, a fost schimbată mentalitatea cetăţenilor, inclusiv în afaceri, dovadă că "de Fisc şi de Moarte nu scapă nimeni". Până la schimbarea mentalităţii românilor, adică să înţeleagă ca o normalitate faptul că trebuie să plătească taxe şi impozite, cred că trebuie ajustat de urgenţă comportamentul şi modalităţile de acţiune ale inspectorilor ANAF. Altfel, vor rămâne doar fioroşi tocători de urzici, iar românii, înfiorător de săraci.