Pe scară animală supravieţuirea a fost posibilă în funcţie de viteza şi exactitatea mişcării. În evoluţia lor, societăţile au fost performante în funcţie de ordinea şi disciplina cu care funcţionau organele sistemului social. De aceşti doi parametri depinde orice performanţă la originile sale. Nicio societate nu a făcut excepţie în istorie. Iniţial un orăşel, Roma a atins în raport cu zidurile sale o dimensiune administrativă neatinsă nici azi în istorie. Aceasta, printr-o ordine, disciplină şi organizare perfecte. Se întindea din Insulele Britanice până în Iran şi Armenia, din nordul Germaniei în pustiile Arabiei şi ale Africii. Ei bine, un singur exemplu. Ceea ce se "publica" azi, la Roma, ce se făcea public, în maxim două săptămâni era citit şi în cel mai îndepărtat colţ al imperiului. Şi nu aveau decât cai şi corăbii la dispoziţie!

Luaţi orice stat sau societate performante din istorie şi veţi fi şocaţi de aceeaşi organizare, ordine şi disciplină. Până şi la înfiorătorii şi cruzii tătari, care însă au fost în stare să cucerească un imperiu din Ural până în Marea Chinei, din taiga în India! Ca să poţi cuceri o asemenea imensitate trebuia să ai nişte calităţi. Nu doar de luptători. Ei bine, calităţile lor nerăzboinice se pare că au fost tot organizarea, ordinea şi disciplina. Orice obiect pierdut pe întinderea, copleşitoare, pe acele vremuri, a imperiului lor ajungea din momentul găsirii în maxim două săptămâni la păgubaş (care, nota bene, mai trebuia şi identificat). Nu intrăm în amănunte de organizare a poştalioanelor. Reţinem doar că nu este posibilă nicio performanţă administrativă fără optimizarea acestor parametri.

De ce nu sunt posibile aceste performanţe şi la noi? Pentru că avem tradiţie în ineficienţă prin modul de selecţie a funcţionarilor. Înainte de decembrie, "Dragi fete, fiice, nepoate, amante, nepoţi şi alţi tăntălăi, are baba grijă de voi. Un loc călduţ, unde vă duceţi la serviciu, nu la lucru.". După decembrie au venit două partide, care au iniţiat repartiţia demenţial politică a posturilor "de la ministru la femeie de serviciu, partidul îşi angajează oamenii.". Adică, la naiba cu orice competenţă. "Noi nu urmărim competenţa, performanţa, optimizarea socială. Noi nu suntem mafioţi, noi suntem oameni politici, dar ne aranjăm clientela politică." Asta au făcut, asta am ajuns. Cade prima zăpadă? Mor oameni în accidente rutiere de-a latul ţării. Ce licitaţii, ce materiale antiderapante? Să vedem cine ce dă! Este o problemă de organizare, de moralitate şi de inteligenţă. Da, domnilor, de inteligenţă, pentru că dacă ar fi fost inteligenţi, ar fi tranşat licitaţiile înainte de venirea iernii, ar fi pus în funcţie sisteme şi nu ar fi atras prosteşte atenţia asupra lor! Te pomeneşti că nici măcar nu le pasă! Oricum, nu au nicio legătură cu noţiunile de organizare, ordine şi disciplină. Se comportă ca nişte buimaci. Fiecare asemenea întreprindere ar trebui să aibă angajat un fost militar, care să pună la punct sistemul de aprovizionare, aşteptare şi intervenţie promptă, în concordanţă cu vremea, la buton.
Vedem la televizor turme de oameni care au uitat că sunt oameni şi care se calcă în picioare pentru ceva ce ar trebui să le aducă poştaşul acasă, pentru acele locuri în staţiunile balneare. Populaţiei nu i se poate reproşa nimic. Nimeni nu poate fi învinovăţit de subculturalizarea sa. De asta a avut parte împotriva voinţei sale. Reflexele sărăciei sunt crunte şi fără pardon. Puţini sunt cei care pot fi învinovăţiţi de sărăcia în care au ajuns. Mai ales bătrânii de după ruptura din decembrie. Mai mult, o asemenea masă de oameni care răspunde atât de prompt şi atât de energic la nişte semnale minore este o masă populaţională cu calităţi de excepţie de integrare, încolonare şi armonizare socială. Dacă ar avea conducători! O populaţie cu asemenea calităţi native au avut naziştii la dispoziţie pentru a crea o maşină socială rar văzută în istorie. Eu nu mă refer la destinaţia criminală a respectivei maşini, ci la maşina socială în sine. Pentru aceasta, îţi trebuie organizatori. Acele cozi imbecile la ghişeele cu "belete de tratament" sunt vina ministerului în cauză. Trebuia gândit un set de criterii conform cărora se acordă un asemenea bilet. În funcţie de aceste criterii fiecare pensionar poate obţine un punctaj. În ordinea punctajului pensionarul poate alege în ordine staţiunile şi lunile pe care le preferă. Criteriile se anunţă public, pensionarul trimite o cerere cu completarea criteriilor şi preferinţelor, un calculator îi programează, iar poşta le aduce acasă programarea. Desigur, pentru a exclude tentaţia subiectivismului, analiza criteriilor individuale şi a programării nu trebuie lăsată la cheremul agenţiilor locale. Un calculator central este neutru, exact şi cinstit. Deci nu populaţia este de vină pentru haosul de tip turmă, pe care îl vedem la televizor, ci administraţia, care nu este capabilă să emane: organizare, ordine şi disciplină. Pentru aceasta, însă, ar trebui să avem funcţionari autentici, iar nu clienţi politici pe post de funcţionari. Incapacitatea organizatorică a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a transformat în turmă o populaţie care nativ se preta la a fi modelată într-un exemplu de masă încolonată, disciplinată şi, prin asta, civilizată în acest context.

Un funcţionar de stat autentic şi de valoare înseamnă la locul lui ceea ce înseamnă un doctor de valoare la locul lui, un profesor de valoare în clasă sau un inginer care ştie să conceapă un Mercedes sau o Dacie. Când vom scăpa oare de imbecila râie politică?