Ultima "descălecare" a Papalităţii şi a Ungariei în Transilvania

Dacă, în calitate de cleric sau creştin ortodox, încerci să-ţi aperi Biserica şi Credinţa în faţa imperialismului catolic, eşti catalogat de „imaculata" societate civilă drept ultraortodoxist, fundamentalist, ignorant, un antieuropean,etc., un individ care se opune civilizaţiei. Cu toate acestea ne asumăm „riscul" de a susţine cu tărie că Papalitatea nu s-a aflat niciodată în decursul istoriei poporului român pe baricadele de apărare a Neamului Românesc, ci dimpotrivă, s-a aflat numai pe baricadele duşmanilor acestuia. Poate să demonstreze cineva, cu argumente istorice irefutabile, că în lupta românilor transilvăneni de apărare în faţa Regatului ungar, iar mai târziu a Statului maghiar, Papalitatea s-a găsit de partea românilor ? Nu numai că Biserica Romei nu s-a aflat de partea românilor, dar nici nu şi-a păstrat cel puţin neutralitatea. Papalitatea se va afla pe baricadele ridicate împotriva românilor, fie alături de Regatul Ungariei, fie alături de Statul austro-ungar , aşa cum de altfel se află şi astăzi. E suficient să amintim recenta declaraţie a arhiepiscopului romano-catolic Ioan Robu cu privire la Marea Unire din 1918. Pentru a nu fi acuzaţi de „fantezii" şi „aberaţii", vom apela la investigaţiile efectuate în acest sens de jurnaliştii de la cotidianul Gardianul. În articolul „Statul lor în statul nostru", semnat de jurnaliştii Manuela Golea şi Viorel Negru, apărut în Gardianul ( octombrie 2007), citim: „În Transilvania se prefigurează un mare scandal legat de aşa zisele proprietăţi deţinute în trecut de Statusul Romano-Catolic. Miza se constituie din totalitatea clădirilor aflate în centrele istorice ale oraşelor ardelene, a căror valoare de piaţă depăşeşte 10 miliarde de euro, nemaipunând la socoteală cele 800 000 hectare de teren revendicate. În majoritatea clădirilor respective funcţionează şcoli, colegii, grădiniţe, orfelinate, cămine de bătrâni şi alte organizaţii cu profil social-educativ. Organizaţia Statul Romano-Catolic din Transilvania a luat fiinţă acum 400 de ani şi a avut în administrare bunuri făurite din fondurile publice instituite de împărăteasa Maria Tereza. Personalitatea juridică a acestei organizaţii nu a fost recunoscută vreodată nici de statul ungar, nici de statul român şi nici de Vatican. În ciuda acestui fapt, Statusul a susţinut mereu că este proprietarul de drept al bunurilor publice de pe cuprinsul Ardealului, fapt contrazis în totalitate de documentele istorice. După patru secole, Judecătoria din Miercurea Ciuc a mers pe mâna Statusului Romano-Catolic Ardelean şi în 2001, într-un proces cu statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a admis, ignorând legile ţării, ca Arhidieceza Romano-Catolică de Alba Iulia este urmaşa Statului Romano-Catolic! Reprezentantul statului român în proces a lăsat < la aprecierea instanţei hotărârea luată >. Decizia judecătorească s-a bazat pe Concordatul semnat între România şi Vatican în 1927 şi pe Acordul de la Roma din 1932, ambele acte fiind însă denunţate prin Decretul 151/1948, ce este în vigoare şi astăzi. După patru ani a fost înfiinţată şi fundaţia Statusul Romano-Catolic din Transilvania în baza acelei sentinţe de la Miercurea Ciuc. Adevăratul scop al Fundaţiei < Demersuri administrative şi juridice pentru retrocedarea bunurilor imobiliare şi mobiliare >. Singurul politician care a sesizat pericolul acestei mega-afaceri cu iz religios a fost deputatul Aurelian Pavelescu, el susţinând că se impune crearea unei comisii istorico-juridice pe lângă Guvern sau o comisie parlamentară de anchetă, aidoma celei conduse de marele istoric şi publicist Onisifor Ghibu, în perioada interbelică. Altfel,se va legitima un stat confessional şi etnic ce va funcţiona parallel cu statul roman, organizat autonom, constituit pe o fraudă juridică de proporţii, poate cea mai mare din Europa ultimilor 100 de ani. (...) Într-un răspuns adresat redacţiei Gardianul vizavi de problema Statusului Romano-Catolic din Ardeal, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, a călcat în picioare istoria României, susţinând că actul Marii Uniri de la 1918 a fost în opinia sa < o extindere a Imperiului Român asupra Transilvaniei >. Robu mai susţine că legalitatea Statusului Romano-Catolic din Ardeal, care revendica acum bunuri în valoare de peste 10 miliarde de euro, a fost dată în primul rând de legile feudale din secolul XVII, unele cunoscute sub denumirea de Approbatae şi Compilatae. În aceste documente medieval se spunea negru pe alb că < naţiunea valahă are o stare inferioară >, iar, , dar < pentru folosul ţării, atâta vreme cât valahii sunt toleraţi, ordinele bisericeşti valahe să se supună > " ( Gardianul nr. 1297, 1336,1341 ). Constatăm că această poziţie oficială a Bisericii Catolice din România merge mână în mână cu poziţia exprimată de liderii UDMR prin vocea domnului Marko Bela care afirma recent:" În 1526 strămoşii noştri au pierdut acest teritoriu şi, pentru un secol şi jumătate, ţara nu a mai fost a noastră. Ultima dată această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să recâştigăm acel pământ înstrăinat. Să redobândim tot ce am pierdut: casele, pădurile, pământurile, steagul...!" Să mai amintim ofensele episcopului Laszlo Tokes la adresa românilor ? Să ne întrebăm de ce l-au trimis ungurii pe Tokes în Parlamentul European ? Să ne întrebăm de ce Ungaria a finanţat campania europarlamentarului Tokes? Să ne surprindă declaraţia lui Gyorgy Frunda despre misiunea lui la Bruxelles în calitate de reprezentant al României ? Când au fost politicienii români interesaţi, cu adevărat, de destinele Neamului Românesc ? În schimb în anul 2006 în Parlamentul României S. Csaba afirma în plen, la sărbătoarea Zilei Naţionale a României, următoarele cuvinte:"Unul dintre dezideratele comunităţii maghiare din ultimii 88 de ani, de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, este autonomia teritorială!" Frumoase idealuri pentru Papalitate şi Regatul/Republica Ungariei atât în Evul mediu cât şi în prezent! În Codul Penal la articolul 166 (1) citim:"Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în pericol sub orice formă ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului roman se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi". Ciudat că autorităţile române tac mâlc! Cu cine ar guverna politrucii de pe Dâmboviţa sau de pe Criş, dacă nu cu UDMR ? Considerăm că orice alte comentarii sunt de prisos! Ce contează că aceste declaraţii sunt iredentiste şi revizioniste ? Ce contează că Fiinţa Statului român este călcată în picioare ? Să ne mirăm că a fost îngropată moştenirea Gojdu pentru totdeauna la Budapesta ? Să ne mai mirăm că Ucraina ne sfidează până şi la Bucureşti ? Să ne mai mirăm că suntem consideraţi barbarii Europei ? În nici un caz! Avem ceea ce merităm! Un popor fără demnitate nu merită să rămână în istorie!