Anul  2014 a debutat  în trombă în ceea ce priveşte agenda publică. O primă agitaţie a fost dată de isteria emigraţionistă creată în Anglia, şi-n alte ţări, care anunţa puhoaie de români şi bulgari, năvală peste ceaiul de la ora cinci. S-a dovedit a fi o mare fâsâială, cei mai mulţi dintre românii dornici de emigrare au plecat deja din ţară.

Îngrijorarea celor din Occident are ceva plauzibil în ea, atunci când e vorba de numărul mare al muncitorilor necalificaţi, aproape jumătate după cum spune Andreas Scheuer, secretarul general al Uniunii Creştin-Sociale. Pe de altă parte, au existat şi voci ale naţionalismului xenofob menit a servi intereselor electorale. Dar înainte de a-i taxa pe alţii, mai bine ne-am uita la politicienii noştri, care au sărit să le dea în cap oficialilor occidentali, pentru că i-ar discrimina pe cetaţenii români.  Ei sunt ultimii care ar trebui să spună asta. Cum îi discriminează ei pe cetăţenii români, n-o face nimeni în lumea asta. Ca politician român îţi recunoşti înfrângerea,  dacă vii să încurajezi emigraţia. Faptul că aproape patru milioane de români sunt afară e o înfrângere pentru întreaga clasă politică. Ei ar putea fi adăugaţi la şomerii din ţară şi aşa să ne calculăm şomajul. Am ajunge probabil spre 30%. Aici politicienii noştri nu mai sunt naţionalişti, nu mai luptă cu U.E. când e vorba de locurile de muncă. Nu vor să creeze şi-n ţară locuri de muncă, că doar e mai uşor să-i iei la unşpe` metri pe politicienii europeni, că nu te scapă de şomerii tăi. Ei luptă cu U.E. doar când sunt deranjaţi de justiţie şi de statul de drept. Oricum, îi aşteaptă un an de lux, în care vor face ce le place lor cel mai mult, circ plus lupta pentru ciolan. În timpul acesta, tot noul an aduce noi taxe şi tăxuleţe. Spre exemplu, taxele poştale au crescut de la 1 ianuarie. În general, acest guvern de stânga a introdus taxe pentru cei din zona săracă. Clasă medie nu mai avem, a  fost spulberată de criză, atâta cât începuse să se înfiripe. Spre deosebire de guvernul de stânga francez, care taxează cu 75% veniturile de peste un million de euro pe an, ai noştri au baroni, care evident nu pot fi taxaţi. În acest sens, un impozit de acest  gen ar avea aproape o valoare justiţiară la noi, având în vedere modul dubios în care se câştigă sumele mari. Tot asta ar trebui să facă şi justiţia, să înceapă să şi confişte din averi, pe lângă sentinţe. Din acest punct de vedere, anul a debutat la fel de furtunos. S-a dat sentinţa pentru Adrian Năstase, în dosarul Zambaccian, un dosar mult mai solid şi temeinic decât cel anterior. Interesant este că denunţul penal pentru acest dosar a fost făcut în 2004, de Mona Muscă, Norica Nicolai, Ludovic Orban. Actualii colegi de alianţă. Încă o demonstraţie, dacă mai era nevoie, că politica în România e doar o afacere de conjunctură.