Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a dat dovadă în aceste zile de o incompetenţă crasă în ceea ce priveşte deciziile luate la nivelul conducerii Inspectoratului Şcolar Bihor. Dar, totuşi, într-un final şi-a revenit. Aşa că a trecut o noapte şi nu a fost numit un nou inspector general şcolar la ISJ Bihor, după ce într-o singură zi instituţia a avut trei persoane pe acest post...

Situaţie penibilă la Insectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Bihor. Joi dimineaţă era inspector general Nicolae Avram. Tot joi, la ora 13.00, era inspector general Codruţa Bogdan. Şi, da, aţi ghicit, tot joi, la ora 17.00, şef al IŞJ Bihor era Alin Novac-Iuhas. Toţi cu delegare pentru... doar 11 zile. O nouă dovadă că, pentru PSD-iştii cocoţaţi în fruntea Educaţiei, Bihorul este o plantaţie de negri pe care taie şi spânzură cum vor.

Judeţul Bihor se află din nou în mijlocul unui incident penibil după ce, în 2012, trecuse printr-o situaţie asemănătoare. Atunci, după ce îl maziliseră pe PDL-istul Dorel Luca, USL-iștii l-au pus șef la IŞJ Bihor pe PSD-istul Dan Matei pentru ca să îl înlocuiască după numai trei zile cu liberalul Daniel Negrean. Prefectul Claudiu Pop a explicat atunci, pueril, că un funcționar din Ministerul Educației ar fi greșit și i l-ar fi propus ministrului pe Dan Matei. Iar acesta ar fi semnat... ca ministrul!

Trei ani mai târziu, ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, într-un exerciţiu de imagine care a frizat penibilul a decis să-l schimbe pe PSD-istul Nicolae-Ioan Avram. Penibilul se datorează faptului că a dat afară o persoană pentru o culpă cu care nu se poate dovedi că are vreo legătură. Mai exact, transferurile ilegale incriminate, pe care le-a folosit ca explicaţie pentru demitere, s-au petrecut în perioada în care Nicolae Ioan-Avram era în concediu. Poate că i se pot imputa alte aspecte manageriale, dar nu poţi să spui că o persoană este vinovată de un lucru cu care nu are nicio legătură. Aşadar, vorbim despre un exerciţiu de imagine şi atât!

Pentru a păstra o urmă de legalitate şi de normalitate în demersul său, Cîmpeanu i-a delegat atribuţiile adjunctei Codruţa Bogdan din UNPR. Aceasta chiar a spus în conferinţa de presă, organizată joi, la ora 13.00, la IŞJ Bihor, că, fiind responsabilă cu managementul, este mai îndreptăţită să conducă Inspectoratul decât colega ei Kery Hajnal, responsabilă cu curriculumul. Ce nu a spus Codruţa Bogdan este faptul că funcţiile sunt negociate politic, Kery Hajnal e în UDMR, iar pe poziţie trebuia să fie cineva mai aproape de cercul puterii. În plus, Kery nu fusese în concediu când s-au făcut transferurile ilegale care au dus la demisia lui Nicolae Avram, fusese preşedintele acelei comisii, urmând, probabil, să fie cercetată penal. Aşadar, numirea Codruţei păstra aşa, o urmă de normalitate, deşi Ponta şi Oprea nu sunt chiar duşmani.

Dar postul era pentru un PSD-ist. Nu UNPR-ist, nu UDMR-ist, ci PSD-ist! Aşadar, la doar câteva ore de la conferinţa în care se anunţase înscăunarea Codruţei, vine Ordinul de Ministru care face "dreptate", numindu-l pe postul de inspector general pe Alin Novac-Iuhas, responsabil şi el cu managementul (nu al unei instituţii, ci al resurselor umane). Aşadar, argumentul cu delegarea atribuţiilor spre unul dintre adjuncţi, specialist în management instituţional, moare subit. Carnetul de membru de partid ţine loc de argument.

Problema umilitoare pentru orice profesor şi orice părinte care are copii în acest judeţ nu este legată doar de politizarea instituţiei. Ea merge până la un anumit nivel şi traficul de influenţă care se practică pe linie de partid este uneori stopat cu cătuşe, problema o reprezintă faptul că un habarnist de la Bucureşti tratează judeţul ăsta, profesorii şi copiii ca pe nişte sclavi pe tarlaua lui. Că Bihorul nu merita nici măcar 11 zile de normalitate, 11 zile în care să-i expire delegaţia lui Nicolae Avram sau cea a Codruţei Bogdan ca apoi, oricum, prin delegare, să pună pe altcineva. Aceste 11 zile au trebuit date musai cuiva, întrucât, chiar dacă această situaţie a frizat penibilul şi a pus nişte oameni în ipostaze umilitoare, partidul este mai important decât viaţa profesorilor sau a copiilor, iar ministrul nu este în slujba lor, nu există pentru a coordona o activitate care ar avea rostul de a educa noua generaţie, este stăpân pe destinele lor, este moşierul care împarte dreptatea cu biciul.