Ideea mutării Muzeului Ţării Criţurilor în Cetatea Oradea a născut o reacţie vehementă din partea muzeografilor, dar şi a unei părţi din societatea civilă. Într-un comunicat de presă, Biroul Director al filialei Bihor a Uniunii Vatra Românească dezaprobă "modul dictatorial în care primarul Oradiei, Ilie Bolojan, forţează mutarea Muzeului Ţării Crişurilor în Cetate".

"Nemulţumit până în rărunchi că propunerea sa n-a avut mai deunăzi câştig de cauză în rândul consilierilor locali, edilul şef tună şi fulgeră doar doar va strânge azi voturile necesare pentru relocarea instituţiei muzeale în Palatul Princiar din Cetate. Declaraţiile sale lasă să se înţeleagă că nu pricepe mai nimic din specificul şi complexitatea unei atari instituţii, reducând totul la nişte meschine calcule de suportabilitate financiară, şi acelea sever corectate de specialişti. Nu ştim ca Ilie Bolojan să fi trecut vreodată pragul Muzeului Ţării Crişurilor, măcar din curiozitate, pentru a se convinge ce valori adăposteşte şi a afla ce păsuri au muzeografii orădeni. În schimb, îşi dă cu părerea de ţi se adâncesc cearcănele. În dispreţ faţă de un patrimoniu care cuprinde peste 400 000 de exponate, al cincilea ca mărime din ţară, Ilie Bolojan tânjeşte că nu avem coroana Sf. Ştefan, mormântul lui Ladislau ori cel al lui Iancu de Hunedoara. Decât să plaseze în derizoriu şi zeflemea lucrurile, mai bine s-ar mândri că Muzeul Ţării Crişurilor tezaurizează una dintre cele mail valoroase colecţii de artă românească din ţară, după cea a Muzeului Naţional de Artă, cu lucrări de referinţă din Nicolae Tonitza, Albrecht Dürer, Matis Teutsch, Victor Brauner, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Barabas Miklos, Oscar Han ş.a. Un patrimoniu care include piese de tezaur din metale preţioase, o valoroasă colecţie de numismatică, cea mai mare colecţie oologică din Europa Centrală şi de Est, o impunătoare colecţie etnografică", se arată în comunicat.

"Peste toate însă, rămâne întrebarea: Pe ce expertiză de specialitate muzeistică se bizuie Ilie Bolojan când vrea să înghesuie cu orice preţ Muzeul Ţării Crişurilor în Palatul Princiar din Cetate? Demnitatea pe care vremelnic o ocupă l-ar obliga, dacă tot este iniţiatorul acestui nefericit transfer, să ştie că funcţionarea unei instituţii muzeale reclamă de la sine standarde riguroase de spaţiu, microclimat, amenajare etc. Să invoci că suprafaţa desfăşurată din Palatul Princiar (5.900 mp) este echivalentă cu cea pe care o ocupă acum Muzeul Ţării Crişurilor este sfidător şi împotriva oricăror evidenţe. Până în 1990, Muzeul dispunea de 10.400 mp, pentru ca după retrocedarea spaţiilor din Şirul canonicilor să rămână cu 8.600 mp. suprafaţă desfăşurată. Fapt ce-i permitea să aibă o organizare de tip pavilionar a celor patru secţii - artă, istorie, etnografie şi ştiinţe naturale -, cu expoziţii permanente şi temporare. Rostul unui muzeu nu este depozitarea patrimoniului, ci valorificarea continuă în expoziţii, permanente şi temporare, care să atragă public. Or, acest lucru presupune spaţii generoase şi funcţionale, pe măsura patrimoniului. Palatul Princiar din Cetate nu numai că este cu totul insuficient ca suprafaţă, ci are un microclimat agresiv, dăunător (pânză freatică, umiditate permanentă etc.). Chiar nu interesează pe nimeni riscurile enorme de degradare a patrimoniului Muzeului? Nu e oare suficient exemplul Arhivelor Naţionale - Serviciul Judeţean Bihor, recent transferat de acolo într-un edificiu nou tocmai din asemenea raţiuni?

O altă chestiune: pe o hartă culturală, atât Cetatea, cât şi Muzeul Ţării Crişurilor constituie fiecare în parte repere de cert interes în sine. Mutarea Muzeului Ţării Crişurilor în Cetate i-ar anihila personalitatea şi identitatea. Ca prim edil al urbei, Ilie Bolojan ar trebui să fie cel dintâi interesat de crearea unui nou pol cultural - Muzeu (mutat în Garnizoană!) - Biblioteca Judeţeană - Universitate. Numai că primarul Ilie Bolojan, încruntat ca un vătaf, are mereu câte ceva de murmurat la adresa acestor entităţi, fără a le sprijini pe măsura bonităţii pe care o aduc în competiţia pentru adjudecarea centrului de regiune. Nimeni în lume nu plasează instituţiile culturale în termenul de profitabilitate aidoma celor dintr-o unitate economică. Beneficiile se calculează într-o altă ecuaţie şi perspectivă.

Dacă tot îl frământă atât de mult Cetatea - ceea ce este un lucru meritoriu - de ce nu a lansat un concurs de idei pentru revitalizarea şi relansarea în circuit a acestui semnificativ obiectiv? De ce doar gândirea primarului Ilie Bolojan e literă de lege? Domnilor consilieri, nu vă lăsaţi intimidaţi şi manipulaţi! Muzeul Ţării Crişurilor este o instituţie de interes regional, este un brand pentru Oradea şi Bihor. Fiţi responsabili ca prin votul vostru să nu striviţi reprezentativitatea, identitatea şi personalitatea Muzeului, condamnându-l să funcţioneze într-un spaţiu atât de vitreg. Nu mai jucaţi destinul Muzeului Ţării Crişurilor la ruleta politicii. Îi ajunge odiseea pe care o traversează de ani buni. Muzeul merită să funcţioneze în edificiul fostei Garnizoane, unde s-au investit circa 16 milioane de euro. Muzeul merită o clipă de sărbătoare, nu una de bocet. Recunoaşterea sa internaţională ne obligă să-l apărăm din răsputeri pentru a se desfăşura în integralitatea sa, pentru a-şi etala în întreaga lui splendoare patrimoniul atât de valoros."