Adevărul social are o dinamică interesantă şi uneori ciudată. El nu este niciodată staţionar şi nu există adevăr social etern. Îi citeşti pe cei care au influenţat mersul gândirii, iar uneori mersul istoriei şi constaţi că toţi au avut pe rând dreptate şi nici unul nu a avut definitiv dreptate. Fiecare cu clipa lui. Diferenţa o face gradul de identificare cu clipa lui, gradul de adecvare la clipa lui. Eternă este doar schimbarea.

Cel mai neplăcut lucru pentru est-europeni este ca după ieşirea din comunism să constate că esenţa, ideea nucleu a marxismului este de fapt valabilă. Totul depinde de condiţiile economice, învăţământ, sănătate, armată etc... fericire personală. Aceasta este cea ce nu au înţeles bezmeticii conducători ai României de după decembrie 1989. Fără locuri de muncă un popor se autodizolvă. Modul cum nu au înţeles acest lucru şi cum au gestionat economia şi averea statului (poporului) român a dus la pierderea unei cincimi din populaţie, numeric mai mult decât toate războaiele îndurate de români de la Decebal încoace. De aceea, prin consecinţele "competentei"  lor guvernări, se fac vinovaţi de crimă împotriva naţiunii. Noţiunea de naţiune este mai vie decât oricând. Uitaţi-vă la evrei, la ruşi, la francezi, germani, chinezi etc... Doar pentru mercenarii şi mulţi semidocţi de pe Dâmboviţa este o noţiune vetrustă. Indiferentismul faţă de interesul naţional este mai mult decât periculos. Starea de spirit a popoarelor este alta decât ceea ce se permite oficial, ceea ce face Rusia cu ruşii din Ucraina este o expresie a acestei stări de spirit. Cea ce face Orban, sfidând Europa, este vorba despre interesele Ungariei, are aprobarea aproape a întregului popor. Nu de dragul lui Putin îi sare acestuia în ajutor. Dacă Putin reuşeşte să răpească cele două regiuni Ucrainei, va fi un precedent care ar legitima folosirea ungurilor din afara Ungariei în acelaşi fel. Naţiunile sunt mai atente decât oricând la interesele lor. Ai noştri? Un ministru isteţ şi şiret (gândire în doi timpi), dar incapabil de o gândire în patru timpi, insistă prosteşte, dar asta-i treaba altora să ştie, pe descentralizarea totală şi regionalizare. Descentralizarea peste o limită şi regionalizarea reprezintă mecanismul (în doi paşi) federalizării (epoca destrămării) României, aşa cum rotativa prezidenţială a fost mecanismul dezmembrării Jugoslaviei. La noi este a doua încercare. Prima a fost aceea a preşedinţiei parlamentare, a preşedintelui ales de parlament. Ce stabilitate (şi cu ce consecinţe) ar fi avut o preşedinţie dependentă de parlament? Destabilitate a Parlamentului Român?  Dar să ne întoarcem la primul interes naţional: locurile de muncă. Vă aduceţi aminte de lozinca "să se vândă orice întreprindere pe un leu, numai să fie privatizată". Ce consecinţe a avut asupra României? Dezindustrializarea şi transformarea în colonie? Lozinca a fost mecanismul. Ştiţi cine a lansat-o şi apoi cine o propăvăduia în teren, nu doar nume publice, dar şi dintre cei din jurul fiecăruia? În mod constant, pentru guvernanţii români, desfiinţarea locurilor de muncă a fost singura soluţie la criza socio-economică a ţării. A fost de departe cea mai eronată soluţie, total împotriva intereselor românilor, dar "şi-au făcut lecţia". Sculele sunt întâi încurajate prin felicitări până îşi fac traba, apoi sunt scuipate şi primesc un picior în spate. Când a fost vorba de Ucraina, de lozinci, de democraţie, de "Hi-hi-hi şi Ha-ha-ha"... faţă în faţă cu posibilitatea pierderii a 1000 de locuri de muncă, în cazul navei comandate de Rusia, cum a reacţionat Franţa? Noi sau, mă rog, sculele care ne reprezentau au renunţat în numele unor lozinci fără acoperire la milioane de locuri de muncă. Aşadar, problema politică fundamentală a României o reprezintă locurile de muncă. Aţi auzit vre-un politician preocupat de aşa ceva? Nici măcar în campanie electorală! Consecinţa acestei politici antinaţionale este prăbuşirea cu dezechilibrul demografic în creştere. Este a doua mare problemă politică a României. Este o problemă cu care nu se poate glumi şi nu poate fi neglijată decât în mod vinovat. Premergătoare acestora şi vizându-le în mod absolut direct este problema proprietăţii în România, problema bogăţiilor ţării, atâtea câte au rămas. Desigur, aceste probleme nu ridică problema băgării deştului în fundul lui Băsescu, sau în fundul lui Ponta (problemă politică fundamentală pentru creierele politicienilor), dar ele sunt problemele fundamentale ale poporului român, vitale pentru viitorul său. Sunt curios dacă vor fi abordate, iar dacă vor fi abordate cum vor fi, în campaniile electorale care se apropie.