Deşi nu avem o empatie cu democraţia autentică, ne place foarte mult să ne jucăm cu formele ei. Reforme instituţionale, cadre legale, regulamente, proceduri. Avem o voluptate reformistă teribilă, ne place să tot trântim câte-o schimbare.

Toată această plăcere caragialiană de-a ne juca de-a Constituţia, face viaţa politică românească hiperactivă. Agenda e mereu încărcată. În acest sens, de câţiva ani de când a apărut marota votului uninominal, ne-am mai ales cu o procedură în dezbatere. Probabil că în timp, subiectul va fi inepuizabil. Se poate reveni la listă, se poate introduce votul mixt, mai sunt forme de modificat. Momentan pare a se opta pentru sistemul de vot uninominal majoritar. Dar dacă renunţăm la privirea melancolico - nihilistă, la care ne-a dus  politica românească, prin hemoragia schimbărilor inutile de până acum, putem spune că sistemul majoritar era cel mai prost dintre cele ce erau de ales. Teoria, că în felul acesta vom avea două partide mari şi late ca-n Marea Britanie, este pură demagogie. Asta cu Marea Britanie dă tot timpul bine, probabil pentru că e mare, iar în al doilea rând că noi suntem un fel de Ghana pe lângă ei, aşa că ei par şi mai mari decât sunt. Acolo sunt două partide formate de istorie, tradiţie. La noi, partidele sunt apărute după 1990, iar până acum nu au dovedit altceva, decât că sunt alcătuite din nişte bande de oportunişti. Nu există tradiţie democratică, nu există nimic. Suntem încă în formare, deci a opri cursul evoluţiei şi  dezvoltării de noi formaţiuni e o mare aberaţie. Ca să nu mai vorbim de faptul că suntem condamnaţi să murim cu corupţii acestor ani, în braţe. Parcă în mini - revolta din ianuarie, piaţa striga că vrea reforma clasei politice. Păreau şi politicienii să dea dreptate pieţei, atunci când mergeau pe la şezătorile tv. Desigur, mirosea a petardă revoluţionară, aşa că se cerea prudenţă. Cu acest sistem de vot, exact acest fapt este blocat, reformarea clasei politice, apariţia de alternative politice. Conservarea a două forţe anchilozate pe scena politicii, care, odată la patru ani, alternează corupţii la putere. Iar dacă ni se serveşte ca şi contra argument, placa cu reformarea actualelor partide, ar fi bine să fim slăbiţi de gogoaşa aceasta. Nu s-a reformat niciun mare partid, iar dacă prin reformă se înţelege, aducerea unor oameni noi, slugi a celor vechi, atunci mai bine să-şi reformeze faciesul, prin chirurgie estetică, cei sau cele ce au nevoie. Revenind la sistemul de vot, majoritatea politologilor acreditează ca fiind cel mai adecvat, sistemul de vot mixt. Este un sistem folosit cu mare succes în Germania, unde se combină cele două tipuri de vot, uninominal şi pe listă. Alegătorul dă două voturi - un vot în colegiu şi un vot pentru partid, pe lista naţională. În colegiu, cine ia cele mai multe voturi câştigă. Pe lista naţională se adună la partidul tău toate voturile din colegiul unde ai pierdut, la voturile de pe listă şi se face o sumă de voturi. Din suma respectivă de voturi se scad toate voturile pe care le-ai obţinut în colegiile în care ai câştigat. Procentul realizat în ţară, pe votul din colegii, e automat pe listă. Nu se pierde niciun vot, plus că există şi elementul de uninominal. În ceea ce priveşte sistemul uninominal majoritar, câştigătorul ia totul, iar voturile date celorlalţi se risipesc. O dată că aceşti votanţi nu se vor simţi reprezentaţi, iar pe de altă parte va exista tendinţa alegătorilor de-a vota cu favoriţii, tocmai pentru a nu avea sentimentul irosirii votului. E un sistem pentru grei, peştii mari. Se aduce ca şi argument favorabil acestui sistem de vot, responsabilizarea aleşilor, faptul că ei sunt direct răspunzători în faţa electoratului. Teoretic da, practic alegătorul nu poate face nimic. Aici e supralicitat, în genere, uninominalul. În primul rând, că un parlamentar nu e un primar, el nu poate face pentru cei din colegiul în care a fost votat, străzi, mall-uri, canalizare. Sigur, poate lua atitudine, că nu-l costă nimic. Însă activitatea parlamentară este una preponderent politică, legislativă, nu una administrativă. Parlamentarii nu sunt primari, chiar dacă din păcate acest sistem de vot tinde să creeze această iluzie.  Singurul lucru bun cu acest sistem de vot este că se evită stupizenia de acum patru ani, când primul pe listă rămânea acasă. Dar şi votul mixt ar fi anulat acea nedreptate. În România e nevoie de noi partide, iar sistemul uninominal majoritar nu încurajează acest fapt. Suntem doar de 22 de ani în democraţie şi e prematur să ne resemnăm între doi poli politici ruginiţi, încă e nevoie de experimente politice, pentru că cele de până acum nu s-au dovedit prea reuşite.