După experimentele traumatizante ale secolului XX, Europa a învăţat în sfârşit că, în afara violenţei şi a războiului, orice altă opţiune evolutivă este incomparabil mai bine de urmat. Eforturile normalizatoare începute imediat după cea de-a doua mare conflagraţie mondială au avut o finalitate cât se poate de pragmatică, iar astăzi statele europene sunt capabile să poarte un dialog decent şi constructiv, indiferent de disensiunile existente între ele de-a lungul istoriei.

Instigările la ură, violenţă, război au dispărut treptat din limbajul politic european. Anii '30 ai secolului trecut, unde se vorbea de ură de rasă, necesitatea războiului, eliminarea evreilor din Europa, rase superioare şi rase inferioare erau de mult date uitării. Partidele de extremă dreaptă dispăreau unul după altul într-un context european în care consecinţele războiului erau încă prezente, iar bunăstarea cuprindea continentul de la un capăt la celălalt. Între timp alte generaţii au populat Europa, unele pentru care războiul este doar un eveniment aflat în manualul de istorie. Istoricii, paznicii trecutului întru echilibrul prezentului, sunt foarte puţin ascultaţi şi invitaţi la dezbaterea publică pe teme ce ţin de evoluţia societăţii europene. Televiziunile sunt pline de "specialişti" care se exprimă în legătură cu mersul societăţii, exprimând puncte de vedere "substanţiale" de partid sau de trust, nicidecum dintre cele calificate. În consecinţă rezultatul este unul devastator. În aceste condiţii, nu este de mirare că tot mai mult sunt auzite voci inconştiente care clamează întoarcerea în trecut. Nu mai departe decât vara anului trecut auzeam pe toate posturile de televiziune şi în presa scrisă aserţiunile unui lider Jobbik, cunoscutul partid extremist din Ungaria, spuse la o tabără de vară la Joseni, potrivit cărora partidul Jobbik nu face altceva decât să "apere rasa şi naţiunea maghiară...". Cuvântul "rasă" spus în acest context este cutremurător şi ne duce cu gândul la nenumăratele discursuri ale lui Goebbels şi Hitler într-o Germanie încă democratică, la începutul anilor 30 ai secolului trecut. Nu a durat mult şi discursurile de acest tip au devenit politică de stat în Germania. Cu toate că şi atunci s-a luat atitudine, în cele din urmă, lucrurile au urmat o cale nefastă, ceea ce sperăm să nu fie cazul în zilele noastre, Uniunea Europeană având la dispoziţie instrumentele necesare pentru a anihila din faşă asemenea derapaje.  Este un semnal că astăzi, cu toate că se ia atitudine împotriva unor lideri cu asemenea discurs, nu este suficient. Trebuie luate măsuri clare şi directe, cu atât mai mult cu cât deja devin o problemă a ţării noastre mai mari numită Uniunea Europeană, iar presa din statele occidentale devine tot mai atentă la Jobbik, un element de instabilitate şi tensiune în Europa Centrală, aşa cum a fost recent definită de către Le Monde, iar formaţiunea una "antisemită, ultranaţionalistă, anticapitalistă...". 

Mai deunăzi, un important lider al comunităţii evreieşti orădene îşi exprima temerea şi deziluzia că lideri politici precum cei ai Jobbik pot acţiona public în Ungaria şi manifesta o reală satisfacţie pentru faptul că în România, din fericire, nu există asemenea structuri politice. În acest context, este salutară decizia Bucureştiului de a lua măsuri concrete împotriva unor lideri politici şi militanţi Jobbik din Ungaria, într-un moment în care se împlinesc 70 de ani de la declanşarea Holocaustului în Oradea şi Transilvania de Nord anexată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena. Gestul este foarte bine primit şi demonstrează delimitarea de acest tip de comportament politic. Necesitatea gestului este sugerată şi de evenimentele din imediata vecinătate a spaţiului românesc, vorbim aici de Crimeea şi Ucraina în ansamblul său, în perspectiva viitoarelor alegeri europarlamentare, când nu este permis niciun gest sau discurs care ar putea să inducă altceva decât existenţa unei Europe unite în faţa provocărilor prezentului, iar Jobbik este o provocare pentru spaţiul Europei Centrale, o provocare care trebuie rezolvată rapid şi definitiv. Prin acest gest nu este menajată numai sensibilitatea comunităţii evreieşti din România, ci este protejată inclusiv comunitatea maghiară din România, în numele căreia pretind că acţionează liderii Jobbik. Aceasta este la rândul său "agresată" verbal şi răscolită în sensibilităţile sale într-un context în care dialogul româno-maghiar din Transilvania este cât se poate de uman şi de normal la nivelul micii istorii a omului obişnuit.