Nici în cele mai bahice vise ale sale, ministrul de ridicolă notorietate - Zăroni - al lui Ghe. Gheorghiu Dej nu şi-a închipuit că întreaga ţară, de sus până jos, pe ultimul scăunel de directoraş dintr-un fund de lume, va fi moşia impostorilor pătaţi politic.

Ştim deja că în familia europeană, pentru a nu fi un căţel căpşunar, trebuie să dovedeşti performanţă în orice domeniu. Este vreun partid politic, fie el la putere sau în opoziţie, preocupat de aşa ceva? Imorali, iresponsabili şi inconştienţi, liderii politici, la o asemenea întrebare, ar reacţiona amuzaţi: "Ia uite-l şi pe caraghiosul ăsta, ce îl preocupă." Orbii nu văd decât ciolanul nenorocit în care şi-ar înfige dinţii. Ţara este pe buza prăpastiei, nu avem soluţii de ieşire din criză, dar pe liderii din opoziţie nu-i preocupă decât "Cum îi dăm pe ăştia jos?", "Pe cine mai cumpărăm, ca să adunăm voturi să-i dărâmăm?", cu o neruşinare şi o ţăţărie care îţi umple sufletul de greaţă. Nu a fost auzit niciunul propunând o altă soluţie, soluţie tehnică adică, decât "să plece ăştia!".
Nici cei de la putere nu sunt mai breji. De fapt, cine este la putere? O ministră care ne face de râsul lumii? Îşi permite oricine să vândă unei ţări (România) poze de pe internet. Asta spune totul despre ce gândesc alţii despre guvernele României. De altfel, nu exclud cârdăşia ministeriabililor în pungăşie. Haosul din instituţiile statului este atât de mare încât te miri că mai funcţionează ceva. Bani nu avem, trăim din împrumuturi, dar banii se cheltuiesc în continuare într-o risipă tembelă. Degeaba arată cineva o sursă de pagubă. Oficialii îşi văd de demagogia lor şi de măsuri sinistre la adresa populaţiei. Nimeni din conducere nu are atâta sânge în angrenaj încât să-i pună la punct pe cei care sunt puroiul ţării, deoarece toţi microbii din puroi sunt clientelă politică, fără niciun căpătâi, cărora li s-a dat o ţâţă de supt de la vaca aflată pe moarte. Ceea ce e însă extraordinar de grav este că între centru şi periferie, Guvern, prefecturi şi primării, s-a căscat un hiatus, care riscă să desfiinţeze statul prin destructuralizare totală. Legile şi ordinele centrale sunt atât de imbecil formulate de către prostovanii cocoţaţi încât aproape fiecare poate face ce vrea, iar, aşa cum aţi văzut în ultimele luni, fiecare administraţie locală îşi rezolvă mendrele după bunul plac, în dispreţul interesului general şi al ordinelor prost formulate ale Guvernului. Cu atâta lipsă de capacitate de coordonare şi atâta lipsă de fermitate în actul guvernării realmente statul român este în pragul falimentului organizatoric. Este absolut necesară clarificarea răspicată a rolului coordonator al Guvernului. Este tot atât de necesară enunţarea în principii clare şi publice a limitelor răsplătirii clienţilor politici din periferie. De asemenea, trebuie să se înţeleagă faptul că prima soluţie a ieşirii din criză este tehnocratizarea vieţii sociale, financiare şi pe domenii specifice. Bulgarii, care au venit din urma noastră, ne depăşesc şi o vor lua înainte, pentru că au avut inteligenţa de a numi un guvern de tehnocraţi, care au tehnocratizat de la ei în jos, pe ministere, administraţia bulgară. Noi? Pentru a face comparaţie, să nu uităm că bulgarii au chemat ca director pentru infrastructură un inginer german, care o viaţă a lucrat şi organizat aşa ceva. La noi, în Ministerul Transporturilor, pentru acelaşi post a fost numit un ţuţer politic inginer agronom, specialist în combaterea gândacului de Colorado.
Ce le doresc românilor politicienii români? Noi râdeam înainte de 1989 de croitoreasa care venea în spitale să dea indicaţii, de cizmarul care se pricepea la toate, de toţi impostorii politici cu pretenţii. Astăzi stăm mai rău. Stăm atât de rău cu semidocţii numiţi pe posturi de decizie din raţiuni clientelare încât nu ne mai vine nici măcar să râdem.

Iar clienţii politici sunt atât de prostovani, de ultimă speţă, încât nu realizează că sunt o ruşine şi sunt puroiul societăţii. A merge pe acest drum înseamnă a dispărea. Dacă partidele nu vor să vadă realitatea în faţă, înseamnă că au ajuns deja un pericol pentru acest popor.