Mărturisesc că, după mai bine de unsprezece ani de gazetărie şi peste două mii şi cinci sute de articole publicate, informaţia primită, din surse sigure, zilele trecute, este cea mai şocantă din întreaga mea activitate: majoritatea investitorilor semnificativi se retrag din Ştei!

 

Şi când spun „semnificativi" o fac pentru că nu este vorba despre nişte magazine, baruri sau tarabe din piaţa urbei care şi-ar închide porţile, ci despre singurele platforme industriale care dinamizează viaţa economico-socială a Şteiului şi a zonei limitrofe! Este vorba despre singurele firme care dau de lucru la sute, dacă nu chiar mii de oameni! De aceea sunt atât de descumpănit, pentru că este, acum, la Ştei, ca şi cu reformele de tranziţie, care necesitau sacrificii: toţi înţelegeam că e nevoie de ele, toţi ni le doream, dar până când ne vizau în mod direct! Nu-mi vine să cred că se întâmpla chiar la Ştei, chiar aici, în regiunea noastră! După Revoluţie, odată cu restrângerea sau chiar lichidarea activităţilor economice tradiţionale (mineritul şi industria constructoare de maşini-unelte), Şteiul a intrat în colaps economic, acesta punându-şi amprenta asupra întregii evoluţii a oraşului. În urmă cu câţiva ani, Şteiul a renăscut, unul dintre cele mai mari grupuri de firme din industria alimentară românească - European Drinks & Food - investind masiv aici. Treptat, urbea s-a înviorat, investiţia menţionată generând dezvoltarea mediului de afaceri şi pe orizontală, precum şi revirimentul instituţiilor alimentate de la bugetul local, care înregistra, acum, venituri sigure şi substanţiale.

Această stare de lucruri pare-se a fi pe sfârşite, iar costurile, pentru fiecare şteian, în parte şi pentru oraş, în ansamblu, vor fi incomensurabile! Este evident, pentru oricare om de bun simţ, că toată lumea are numai de pierdut! Şi-atunci, se impune întrebarea: cine şi ce ar fi trebuit să facă pentru a evita această situaţie? Desigur, primii care ar fi trebuit să depună eforturi pentru a nu se ajunge aici edilii urbei, cei din administraţia locală, deoarece aceasta este raţiunea luptei pentru fotoliile din Primărie şi Consiliul local: să faci demersuri pentru progresul general al comunităţii şi pentru bunăstarea individuală a fiecăruia dintre concitadini.

Asta, deoarece în zilele noastre, a fi primar înseamnă, în primul rând, să ai aptitudini manageriale şi perseverenţa necesare atragerii de noi şi noi investitori pe raza unităţii administrativ-teritoriale pe care o gestionezi. De ce? E simplu: deoarece numai ocuparea forţei de muncă active, numai asigurarea de locuri de muncă decente şi suficiente înseamnă securitate socială şi o comunitate sănătoasă, unde părinţii muncesc pentru a-şi putea trimite copiii la şcoală, unde cei în vârstă, copiii, femeile, în general, noi, toţi, ne putem petrece timpul liber în curăţenie, linişte, ordine publică, într-un peisaj lipsit de infracţionalitate, toate acestea venind dintr-un buget local alimentat de agenţii economici viabili, adevăratele motoare, deci, ale societăţii.

Numai că, din păcate, unii mai cred că pentru un primar e destul, ca prin anii '50, pe vremea lui Stalin şi-a Anei Pauker, să fii „cel dintîi gospodar", să te vadă lumea la plantat panseluţe şi vopsit băncile din parcuri, să dai mâna cu toţi atunci când te plimbi şi să le zâmbeşti, profesional sau tâmp, după putinţă, tuturor! Nu zic că primarul Şteiului ar face aşa ceva, pentru că la Ştei nici măcar panseluţe, copăcei şi băncuţe vopsite nu prea sunt, aşa cum am mai arătat, dar nici cu capacităţile manageriale nu ne dă pe spate! În timp ce presa, iată, semnalează apropierea de marginea prăpastiei, în timp ce investitorii avertizează că îşi vor închide activitatea de pe raza oraşului, primarul şi majoritatea de care dispune în Consiliul local se ocupă de orice altceva decât de viitorul concitadinilor pe termen îndelungat! Nu mai departe de joia trecută (27 august), Consiliul local Ştei, ca şi cum nu l-ar panica posibila intrare în şomaj a majorităţii forţei de muncă din oraş, se ocupa de activitatea Salvamont, de concesiuni de terenuri şi de închirieri de spaţii!

Ce a făcut primarul Lucaciu pentru a pentru a preîntâmpina măcar plecarea firmelor ce funcţionează în oraş, dacă nu şi pentru atragerea altora noi? După seria de materiale care vin să arate realităţile Şteiului, fără fardul minciunii, care îngroaşă obrazul unora, nimeni din Primărie nu ia atitudine, nici nu dezminte, nici nu explică! Nu e ciudat? Sau crede primarul Lucaciu că presa se va opri şi lumea va uita? Aşa ar fi dacă presa nu ar avea menirea, măcar o parte a ei, să informeze corect şi la timp şi dacă oamenii nu s-ar simţi direct vizaţi de cele apărute în presă!

 

S-a deplasat primarul Lucaciu la sediul vreunuia dintre agenţii economici care intenţionează să se retragă din Ştei, pentru a vedea care sunt motivele unor astfel de decizii şi pentru a le face oferte care să le schimbe hotărârea? Nu! Aşa declară investitorii în cauză! Dar, poate că primarul Lucaciu şi ceilalţi din Primăria şi Consiliul local Ştei consideră că nu stă în atribuţiile lor să facă un asemenea „efort"! Ei bine, stimabililor, cade în sarcina domniilor voastre să coborâţi din turnul Primăriei şi să daţi piept cu realitatea urbei pe care pretindeţi că o gospodăriţi! Şi, pentru că s-ar putea să vă-ndoiţi că aşa trebuie să faceţi, vă vom da, în episoadele viitoare, toate motivele! La revedere şi spor la frecat... fotoliul!