Uneori, greşelile trecutului se răscumpără în prezent Valurile de un albastru sidefiu care loveau cataramanul o treziră pe Monica din dulcea leneveală. Realiză că lângă ea se află Andrei, omul în care avusese încredere deplină o viaţă întreagă şi care o rănise crunt la nunta surorii lui. Parcă se surpase cerul asupra ei când l-a văzut de ce este în stare (!?) şi ea îl crezuse omul serios şi plin de afecţiune pentru familie. Trecuse prin multe în viaţă: pierderea părinţilor, într-un accident stupid de circulaţie, pe când ea avea doar 6 anişori, invidia zilnică a mătuşii (sora mamei) că fiica ei nu este la fel de frumoasă şi talentată la pian, lipsa afecţiunii permanente din partea părinţilor, la care se adăugau bolile crunte cu care fusese diagnosticată încă din fragedă copilărie. Avusese pe cineva în permanenţă alături de ea, pe bunul Dumnezeu şi bunica - aceasta din urmă, ajunsă la venerabila vârstă de 83 de ani. Pe cei trei copii mici ai săi, un băiat şi două fetiţe, i-a crescut tot ajutată de bunica octogenară. Prin minte îi treceau frânturi din viaţa tinereţii sale. Îşi amintea cât de mult îşi dorise să aibă copii, după ce prima sarcină o pierduse pe un frig năprasnic. Îi stăruia în minte şi spusele ţigăncii care îi citise norocul în palmă şi avea în permanenţă în gând să-i protejeze de capcanele vieţii dure pe copiii care crescuseră deja. Accidentul fatal Celularul soţului sună îndelung. Andrei răspunse şi albi ca varul. Îi spuse Monicăi că fetiţele rămase acasă în grija mătuşii fuseseră accidentate de o maşină, când traversau pe trecerea de pietoni spre şcoală. Amândouă erau acum la reanimare. Imediat, Monica îl sună pe prietenul lor, medicul neurochirurg, pentru a afla amănunte. I se spuse că micuţa Alina este bine, dar Ioana nu şi-a revenit încă din şoc, având o dublă fractură la coloană. Urmau să-i facă un RMN (rezonanţă magnetică nucleară), pentru a se vedea dacă sunt afectaţi şi nervii spinali. La auzul diagnosticului, Monica scoase un ţipăt şi simţi că ceva se rupe în ea. Şocul puternic o încărunţi pe loc! Ajunşi la destinaţie, Monica sună din nou acasă, mătuşa îi răspunse să nu-şi facă probleme, că fetele sunt bine, şi că ea va trece a doua zi pe la spital să le vadă. Reîntoarcerea Monica hotărî pe loc să se întoarcă acasă, în timp ce Andrei dorea să-şi termine vacanţa în staţiunea de vis în care ajunseseră. Fără a-l asculta, Monica ceru recepţionerului să-i obţină un loc la cursa care pleca spre România peste 3 ore. S-a urcat singură în avion, sperând până în ultima clipă că şi Andrei o va ajunge din urmă. El însă era încă la plajă, la piscina superbului hotel în care se cazaseră. Ajunsă acasă, luă un taxi şi fugi la spital, vorbi cu medicul de gardă şi îl solicită pe neurochirurg să-i prezinte situaţia. Alina era bine, putea fi externată, pentru Ioana era o speranţă de revenire, dacă o duceau la o clinică privată din străinătate, costul tratamentului, însă, era de 60 de mii de euro. Monica îl sună pe Andrei şi îi spuse cum stau lucrurile. Răspunsul o derută: "Nu avem atâţia bani, cere-le rudeniilor tale bogate să te ajute!". Monica apelă la Călin, fostul ei coleg de facultate, îndrăgostit de ea pe vremea studenţiei, acum director la o bancă prosperă. Îi prezentă situaţia dificilă în care se găsea şi îl rugă să o ajute să obţină un împrumut de 60 de mii de euro. Punând garanţie tot ce adunaseră ea cu Andrei, în cei 13 ani de căsnicie, Monica obţinu împrumutul şi făcu pregătirile de plecare. De la Andrei nu primi nici o veste. Operaţia Ajunsă cu cele două fetiţe la clinica privată din străinătate, Monica dori să afle care sunt şansele Ioanei de a reveni la normalitate. I se spuse că doar după operaţie medicii se vor putea pronunţa. Operaţia dură trei ore şi jumătate, timp în care Monica şi Alina se rugară în genunchi pentru reuşită în faţa unei icoane din capela clinicii. Când neurochirurgul ieşi din sala de operaţie, le zâmbi şi le spuse că Ioana va fi bine, dar mai e nevoie de puţin timp pentru recuperare. Timp, şi alţi bani. Monica îl sună pe Andrei şi îl rugă să le trimită încă 10 mii de euro, pentru a plăti tratamentul de recuperare. Andrei o lăsă să vorbească şi, fără a-i da vreun răspuns, îi închise telefonul. Monica fu nevoită să apeleze din nou la Călin, i-a explicat situaţia în care se află, rugându-l să-i trimită banii pentru salvarea deplină a fetiţei sale. Şi Călin îi trimise chiar în aceeaşi zi suma necesară. La ridicarea banilor, Monica hotărî pe loc să divorţeze imediat ce va ajunge în ţară. Surpriza Ajunsă acasă după terminarea tratamentului, Monica şi fetele l-au găsit pe Andrei cu piciorul drept şi mâna stângă în ghips. Fără a schiţa măcar un crâmpei de bucurie la vederea lor, Andrei a început să se lamenteze că pe el nu-l ajută nimeni la nevoie, că Adrian, unicul lor băiat, a preferat să plece într-o tabără la munte decât să stea cu tatăl lui atât de suferind şi să-l ajute. De aceea fusese obligat să apeleze la serviciile şi bunăvoinţa secretarei lui, care s-a şi mutat în camera fetelor, pentru a fi cât mai aproape de suferinţa sa. Abia dăduse vestea că pe uşă şi intră, într-un neglijeu scump, o tânără de circa 23 de ani, pe care Monica o cunoscuse la o întâlnire de afaceri. Cu ochii adormiţi, dar cu un zâmbet larg, la vederea Monicăi şi a fetelor juna s-a isterizat, întrebându-le ce caută acolo. Demnă, Monica a rugat-o pe respectiva domnişoară să părăsească, împreună cu Andrei, urgent casa lăsată ei moştenire de bunicii săi. Fără nicio jenă, amândoi plecară cu un taxi. La dragostea dintâi Divorţul s-a pronunţat, Monica şi fetele se bucurau de o primăvară frumoasă. Citind ziarul, într-o dimineaţă, o ştire de pe prima pagină o bulversă pe Monica: Călin, cel care îi fusese aproape la necaz, fusese înjunghiat şi era la reanimare. Ştiindu-l singur, Monica a fugit la spital şi a stat alături de el până la însănătoşire. Şi lui soarta îi fusese potrivnică: sora şi nepoţeii lui, pe care îi diviniza, îşi pierduseră viaţa într-un accident stupid de maşină. Locul gol lăsat de fiinţele dragi îl transformase pe Călin dintr-o persoană jovială, mereu cu zâmbetul pe buze, într-una îngândurată, serioasă şi în aparenţă rece ca gheaţa. Monica îi cunoştea însă sensibilitatea, ştia că sub armura durităţii afişate bătea inima unui om deosebit, plin de căldură şi iubire. Sosi şi ziua externării. Monica împreună cu fetele au venit să-l ia pe Călin la el acasă, pentru a-şi sărbători însănătoşirea. Toastând cu o cupă de şampanie pentru reuşitele Ioanei şi ale lui Călin, de însănătoşire, Monica a rămas perplexă văzându-l pe Andrei în cadrul uşii de la intrare cu un buchet imens de trandafiri galbeni (florile ei preferate), încercând să se alăture fostei sale familii. Călin i-a întins prietenos mâna şi l-a poftit să ciocnească cu ei o cupă de şampanie. Fetele s-au uitat lung la cel care, până nu demult, însemnase atât de mult pentru sufeletele lor mici, se scuzară şi urcară la ele în cameră. Andrei, dornic să fie în centrul atenţiei, a început să le spună că secretara l-a părăsit pentru un om de afaceri mai tânăr şi cu mai mulţi bani decât el, asigurându-l însă că nu-l va uita niciodată că a salvat-o când ea era pe marginea prăpastiei. S-au despărţit prieteni, dar a ştiut întotdeauna că doar pe Monica a iubit-o cu adevărat şi de aceea s-a întors la ea. Monica i-a mulţumit pentru frumoasele minciuni rostite, dar pentru ea şi fetele ei Andrei devenise un simplu străin şi cale de întoarcere nu mai exista. L-a rugat apoi pe fostul ei soţ să-l părăsească, ducând cu el tot răul pe care-l pricinuise familiei. Abia atunci Andrei se dezmetici şi realiză cu adevărat că nu mai era nicio speranţă. A sărutat-o pe ambii obraji, l-a salutat pe Călin şi a plecat. Ajuns acasă, a scris o scrisoare de adio, în care mărturisea toate relele, ştiute şi neştiute de familia sa, a băut whisky cu tranchilizante şi s-a aruncat pe canapea. A adormit şi nu s-a mai trezit. L-a găsit menajera a treia zi când a venit să deretice prin apartament. Mama lui, sosită la înmormânarea unicului ei fiu, i-a mărturisit nurorii sale toate escapadele amoroase ale acestuia, care începuseră imediat după naşterea primei fetiţe. Era o trăsătură de familie, se pare. Divorţase şi ea pentru acelaşi motiv şi o sfătuia pe Monica să-şi refacă viaţa. Monica se căsători cu Călin, copiii erau fericiţi, mai ales că, la scurt timp, familia s-a mărit cu încă doi gemeni. O fetiţă şi un băieţel, care veniseră, parcă, pentru a umple golul din sufletul lui Călin, provocat de accidentul nepoţeilor lui. Au trăit fericiţi, amintindu-şi mereu de spusele ţigăncii care-i ghicise în palmă Monicăi: "După trei dealuri grele, vei păşi într-o vale plină de flori şi soare...". Aşa a şi fost. Răsărise cu adevărat soarele şi pentru ea, şi pentru Călin. O meritau din plin amândoi.