Un fapt împlinit şi de prevăzut - suspendarea preşedintelui Băsescu - confirmă că nu mai trăim demult în două Românii, aşa cum cred liniştitor şi comod politicienii, pentru că le este foarte la îndemână şi îi justifică, ci într-un amestec continuu de adevăruri amare şi cacealmale. "Fiecare dintre noi este un viitor fost cineva", filosofa cam întretăiat Mircea Geoană de la tribuna Parlamentului, simţindu-se "liniştit în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei" personale atunci când a votat suspendarea lui Traian Băsescu. Şi era să dea în lacrimi. "Voi face ce e bine pentru ţară", spunea un Traian Băsescu, îmbătrânit şi parcă rupt de realitate, unei mulţimi pestriţe şi avându-l alături - mare zeflemea - pe Theodor Stolojan. Seamănă a abur de cacealma. Misiva Parlamentului care-l izgonea pe Băsescu de la Cotroceni şi îl trimitea la mâna poporului, de care îi este atât de drag, dar numai când se simte la înghesuială, nu a putut fi încredinţată paznicilor Constituţiei, din motivul prozaic că uşa erau încuiată, pentru că nu sunt bani de plătit ore suplimentare funcţionarilor Curţii. La registratura de la Cotroceni căzuse bomba atomică. Unde să mai laşi plicul în "no man s land"-ul din Deal ? În oraşul micului Boc, cetăţenii furioşi au dat foc portretului lui Dan Voiculescu şi l-au călcat în picioare. Dovadă că Dan Voiculescu a dobândit o popularitate pe care n-au fost capabile să i le asigure, în timpuri de linişte, nici partidul, nici televizorul. Călin Popescu Tăriceanu - tocmai el - s-a înfiţoşat la demisia lui Băsescu. Stolojan, nebăgat în seamă, era să fie dărâmat pe holurile Parlamentului de o falangă de ziarişti frenetici, care alergau la Mircea Geoană. Sunt adevăruri mai mult sau mai puţin amare. Nimeni nu a crezut cu adevărat că Traian Băsescu, salamandra care nu poate supravieţui decât prin focul conflictelor poate fi pus pe liber şi încă la scor. Nici măcar PSD, care acum umblă năuc, din mărunta şi atât de previzibila cauză a lipsei de planuri post-factum. Sunt bune marile învârteli ale lui Hrebenciuc şi obişnuitele sfaturi de taină împreună cu Bogdan Olteanu, dar nu îndeajuns. Puţine febleţi sunt de durată în politică, chiar şi cele bătătoare la ochi, cum a fost între preşedintele suspendat şi Partidul Democrat, trimis în opoziţie. Doar că pe la colţuri se zice că sunt neînţelegeri şi în acest paradis, până acum de neatins. Nu degeaba sau întâmplător şi-a vărsat năduful Băsescu la braţ cu Stolojan. Doar PLD este atât de grijuliu, ocrotitor, calin de-a binelea cu tot ce ţine de reputaţia fostului căpitan de cursă lungă. "Noli me tangere", spun liberal-democraţii, în locul lui Băsescu. Nimeni n-are voie sa-l atingă şi în special liberalul european Graham Watson. Sunt adevăruri relative, care ar putea fi infirmate de alte cacealmale. Îl vom avea pe blândul Nicolae Văcăroiu la Cotroceni. Preşedinte pentru o lună şi primul despre care românii vor face doar glume binevoitoare şi simpatice, însoţite de un şpriţ rece la terasă. Vom avea referendum. Nu-i niciun motiv aşa de arzător încât să-i urnească atâţia oameni din casă, ca să confirme telepatia pe care crede că o simte Băsescu cu restul lumii. Oricât te-ai da peste cap poporul nu e adunarea heteroclită de prin pieţe. S-ar putea să avem şi alegeri înainte de vreme. Sunt adevăruri despre viitor. În seara de 19 aprilie, intersecţia de la Universitate era şi mai îngustă decât în mod obişnuit, într-un oraş şi aşa asaltat de maşini. Forfotă peste poate. Freamăt, că alungat de Parlament Băsescu se va preda în braţele naţiunii. Nu toată naţiunea era la rendez-vous. Cei fără conştiinţă politică se duceau acasă cu "itb"-ul. Înghesuială, năduşeală, înjurături în surdină şi rezumatul situaţiei, făcut de un băştinaş anonim şi paraponisit: "pe ălălalt l-am împuşcat. Acu o să fie mai greu". Replica unui mucalit, agăţat de scară: "Hai domn e, bucuraţi-vă! Că avem doi preşedinţi". Viaţa ca un "sereleu" de adevăruri şi cacealmale...