Lumea politică uitase că Partidul România Mare mai există, vulturul cruciat era împăiat demult, iar steagul prm-ist mai era susţinut doar de molii. Dar a venit şi scadenţa, iar apatia care cuprinsese partidul a fost zguduită din plin.

Însă cum aproape totul i se datorează lui Vadim, în ceea ce priveşte acest partid, şi această revoltă e generată indirect tot de el. N-au existat niciodată poli de putere în partid, a fost doar un monolog continuu, iar dacă Vadim şi-ar mai fi dat un minim interes în gestionarea acestei formaţiuni, cu siguranţă că nu aveam parte de această frondă care suferă şi ea de o oareşce anchiloză. Vadim s-a detaşat demult de partid, iar în ultimii ani a rămas să exploateze doar în beneficiul propriu stindardul naţionalist. S-a ales cu un post de europarlamentar, după manevra cu Becali, şi o duce foarte bine. Nu e sigur că mai prinde încă un mandat, dar se poate oricând lipi de o formaţiune mică, putând încerca un cuplu cu Dan Diaconescu de data asta. Oricum ar fi, n-ar trebui să-i ducă nimeni grija lui Vadim, doar din apariţiile la emisiunile de scandal îşi poate asigura un anumit confort. E conştient că timpul lui în politică s-a dus,  aşa că tot ce face de ani de zile, face doar pentru el şi familia lui. Toţi cei care au sărit acum în sus, din partid, ar fi dormitat mai departe, dacă partidul era la 5%, şi mai erau nişte firimituri de cules. Această minimă rezistenţă a dus partidul până în pragul extincţiei. E cam târziu pentru reforme, mai ales că unii dintre cei care vociferează contra lui Vadim, par chiar mai puţin sprinteni decât acesta. Dar nu merită prea mult analizat viitorul  PRM,  pentru că el nu există. De aceea întrebarea  privind soarta electoratului naţionalist este stupidă. Care electorat naţionalist? Într-o ţară în care unul din doi români, începând cu cei tineri şi mergând până la vârsta de mijloc, vor să plece din ţară? Sau într-o ţară în care cei care se resemnează să rămână acasă,  se consolează doar cu ideea că-şi vor trimite copiii să înveţe afară, încă de la liceu? Adică nici măcar dreptul de vot nu-l vor mai prinde în ţara asta. Cam ăsta este electoratul naţionalist, o fantomă. Legat de sfârşitul lamentabil al lui Vadim, el se înscrie în nota comună a politicianului român. În orice funcţie ar fi, până la urmă, ceea ce e mai de preţ pentru omul politic sunt cei câţiva căţei care aleargă cu limba scoasă în jurul lui şi nelipsita asistentă-amantă, în general o tută care pare mereu ieşită de la coafor. Cât timp mai există aceste mici delicii date de funcţie, mai merită să faci politică. Ce mai contează soarta unei idei şi a unui partid, atunci când nu mai poţi să vinzi iluzii cu ele!