Bătrâna (şi distinsa) Doamnă a revistelor de cultură româneşti - "Familia" - zvâcneşte spre cititori, atâţia câţi (mai) sunt în aceste vremuri de torturare a culturii. Poate sub forma acelui cal vijelios, pe spatele căruia stă, într-un precar echilibru, un... Adam (e vorba de o sculptură de Iosif Fekete, de pe coperta întâi). Fraza din titlu am extras-o din editorialul sceptico-amar al lui Dumitru Chirilă, întrebându-ne şi noi dacă "guvernanţii vor înţelege despre ce e vorba şi vor acţiona în consecinţă sau vor lăsa totul în voia sorţii?" "Norocul e umilitor, ca orice hazard" (cugetare gricurcistă). Dintre obişnuitele rubrici ale acestui număr familiot (6/2003), ne permitem a scoate în evidenţă "Solilocviul" ştefian (minus versurile nr. 47, 48 şi 49!), "Cronica literară", semnată de Doina Curticăpeanu, Ioan Moldovan, Viorel Chirilă, Fl. Cioban, Onoriu Colăcel, "Cartea de istorie" (Barbu Ştefănescu), "Studii live" (M. Vakulovski), "Arte frumoase" (Aurel Chiriac), "Cartea de teatru" şi cronicile teatrale (Mircea Morariu - "Trei paşi înainte, unul înapoi"!) şi, de această dată, "Vitrina cu cărţi" (O. Colăcel, Sanda Tivadar, Lucian Scurtu, Nae Antonescu, Gavril Cornuţiu, Mircea Morariu). Dintre poeţii publicaţi acum, arătăm cu... pixul pe: Gioconda Belli ("Precum ploaia aceasta, / Mă descompun în cuvinte"), Titu Dinuţ ("doi maci într-un prezent rănit..."), Grigore Scarlat ("Anii ca nişte lujeri /cum se usucă, / De parcă n-ar fi plouat niciodată"). Cu banii de-o bere jumate, cumpăraţi "Familia". Nu ezitaţi. Numai să n-o vindeţi la... negru!