Joi, 8 mai, în sala festivă a Baroului Bihor, a avut loc lansarea cărții de poezie intitulată Sonetele italiene și a cărții Un pelerinaj la Sfântul Munte Athos, autor  avocat dr. Pașcu Balaci, în fața unei săli arhipline din care nu au lipsit profesori universitari orădeni, preoți din Bihor, scriitori, avocați, oameni de afaceri italieni, iubitori de poezie de toate vârstele.

Amfitrionul ședinței de cenaclu  a fost chiar autorul, care a menționat că, în această toamnă, Cenaclul literar al Baroului Bihor  va intra în cel de-al 25 –lea an de activitate, perioadă despre care a vorbit pe larg doamna Miorița Săteanu, cetățean de onoare al municipiului Oradea, organizatoarea unui cor de femei care a deschis întrunirea prin intonarea unor pricesne și a altor cântece care s-au bucurat de o binemeritată audiență.

Despre cartea de sonete a vorbit poetul Lucian Scurtu într-o cronică intitulată  Exerciții de admirație, căreia i–a dat citire aproape integral și care va fi publicată în revista lunară Expres cultural, din Iaşi şi care a remarcat primul sonet cu care se deschide cartea: Italie, fii binecuvântată/ Prin jertfa lui Pavel și Simon Petre,/ De n-oi striga, striga-vor aste pietre/ Din drumul meu spre Roma mult visată./ Pe țărmu-acesta marea-i mai sărată/ De–un râu de lacrimi susurând din vetre/ Și–n Circus Maximus s-au umplut vedre/ Din sânge de creștini ce niciodată/ N-au încetat să creadă în Hrisos./ Italie, nu formă, vai, de cismă,/Ar trebui să ai pe  Mare-n jos,/ Ci de stâncoasă cruce-n iz de ismă;/ Așa te-n chipui eu, un păcătos/ De pelerin sedus de-a ta charismă…

Poetul Lucian Scurtu, laureat al Marelui Premiu pentru poezie la o ediţie a festivalului internaţional Lucian Blaga, a mentionat în cronica sa urmatoarele: „Autorul a gândit și scris această carte în urma a două călătorii în Italia, una în anul șapte după două mii, după cum specifică într-un vers, cea de-a doua, în august 2024, ambele reprezentând un veritabil și util vademecum sentimental pentru un cititor nefamiliarizat cu exotica și pitoreasca Italie, cu vestigiile antice, mitologia fabuloasă, orașele renascentiste ori cu parfumul, adierea și poziționarea ei meridională pe harta Europei ori a lumii. Sonetele, edificatoare și aplicate ghiduri turistice sau elocvente atlase istorico-geografice, trasează și conturează personalitatea autorului aflat în postura unui peregrin (de ce nu, transilvan!) mai din vechime, sau a unui turist, mai din zilele noastre, aureolat de o curiozitate molipsitoare, căci el, asemenea unui Argus modern, constată, sesizează, rememorează, compară, analizează, detaliază cu un acut simț al observației, tot ceea ce vede sau își imaginează că vede, tot ceea ce știe sau ar dori să știe, prin conexiuni indestructibile între trecut și prezent, concretețe și mit, revelație și închipuire, frumusețe și delicatețe.

Poetul Paşcu Balaci, într-un recurs la memorie, a amintit de  faptul ca impreună cu dirigintele său profesor de  limba latină Rif Teodor, de la Colegiul Național Samuil Vulcan, din Beiuş, a văzut pentru prima data frizele de pe Columna lui Traian în toamna anului 1974, cu ocazia unei excursii speciale la Muzeul naţional de istorie al României, ca apoi, după două vizite, în 2007 și 2024, în Roma şi alte oraşe din Italia, să scrie un sonet despre Columna lui Traian inaugurată de împăratul Traian în 113 d.Hr., dar, mai târziu, în anul  1587, din ordinul papei Sixtus al V-lea (1521- 1590), a fost schimbată statuia împăratului Traian cu a apostolului Sfântul Petru.

 Columna lui Traian? Nu-i mai a lui/ De când pe Sfântul Petru-n vârful ei/ L-au aşezat cândva cu drept temei/ Că nici un împărat ca Iisus nu-i/ Printre străbunii daci, eu , azi mă sui:/Mă-ntâmpină oşteni, copii, femei/ Înveşmântaţi în iţari şi în piei/Şi nu mai simt c-aş fi al nimănui./ Mereu tot urc, plângând, friză cu friză/ Să-mi duc străbunii-n rai la Dumnezeu,/Din gura de lupoaică iese-o briză/Şi drumul spre Pescar e tot mai greu.../ Dar când eu sus ajung, ce mai surpriză:/ Sub dreapta lui stă tot Poporul meu!

Despre cartea  Un pelerinaj la Sfântul Munte Athos a vorbit părintele Rusu Dorel Octavian, care a semnat un Cuvânt înainte la această carte, amintind că accesul în Sfântul Munte se face de obicei din oraşul Ouranopolis (în greceste Orasul cerului), cu ajutorul unui paşaport special numit Diamonitirion, că pelerinajul autorului a început cu mănăstirea sârbească Hilandaru, urmând apoi mănăstirile Esfigmenu, Zografu, Constamonitou, Dochiaru, Vatopedu, sihăstria românească numită Colciu, capitala Kareya a Sfântului Munte, cu sediul administrativ sfânta Kinotita, cu sfatul monahilor alcătuit din reprezentantii celor 20 de mânăstiri, biserica Protaton, cu vestita icoană Axion estin (Cuvine-se cu adevărat ), urmând apoi Schitul românesc Prodromul, mica patrie românească din Sfântul Munte, mânăstirea Cutlumuş, lavra Ţărilor Române, mânăstirea Pantocrator, mânăstirea Marea Lavră, prima inter pares dintre toate mânăstirile athonite, mânăstirea Caracalu, Mânăstirea Filoteu şi mânăstirea savantă Simonospetras, unde majoritatea călugărilor au studii superioare. Din cele 20 de mânăstiri, 17 sunt grecesti, una sârbească Hilandaru, una rusească  Sf. Pantelimon, una bulgărească, Zografu. Din păcate, cu tot sprijinul acordat de domnitorii români Sfântului Munte pe vremea turcilor,  noi, românii , nu avem încă o mînăstire, ci doar  câteva schituri (Prodromul, Colciu, Lacu).

Au luat cuvântul prof. univ. dr. Ion Simuţ, care a subliniat necesitatea deschiderii unei biblioteci a scriitorilor bihoreni, prof. univ. dr. Paul Magheru, care a subliniat urgenţa educării tinerei generaţii, a cântat poetul Al. Sfârlea poemul Focul tânăr e gonit de vânt, de Serghei Esenin. Poetul Gheorghe Vidican a vorbit despre debutul său şi al autorului Pașcu Balaci în culegerea de poezii Mlădiţe bihorene din 1968, la rugămintea lui Pașcu Balaci a citit poetul Viorel Boldiş, trăitor multă vreme în Italia, sonetul despre Badantele române din Italia, a citit autorul Aurel Horgoş, a vorbit despre participarea elevilor săi la Festivalul de poezie de la Lancrăm prof. Sînziana Neşiu, iar sculptorul Cornel Durgheu a vorbit despre soarta ingrată a creatorului român în aceste vremuri nesigure, iar epigramistul Ioan Bărnuţiu a încheiat seara în nota umoristică a răvaşelor sale. Au fost prezenti printre alţi iubitori de poezie prof. Vasile Cârje, fam. Lucia şi Victor Volicovschi, din Marghita, familia Pater Ioan,  autoarea Mimi Vancea, poetul Ioan F. Pop, poetul Dumitru Branc, preotul Doru Botez, avocații Antița Balaci, Theodor Balaci, Florica Cermian, Rodica Herlaș, Nicolae Şerban, dr. Vasile Vlăduţ, dr. Adrian Blajovici, fotograful Nicolae Mesesan, prof.  Mihai Bondar, cantautorii Florian Chelu Madeva, Alexandrina Chelu Schorr,  fam.  Iuga, fam. Hetes Pascu, corul de femei organizat de Miorița Săteanu și dirijat de  dl. Fluieraş, familia Carmen şi Ştefan Avram. 

Viitoarea şedinţă a cenaclului si următorul Pelerinaj poetic „Pe Crișuri în sus” vor fi anunţate în ziarul Crişana şi pe rețelele de socializare. 

Cronicar