În toamna anului trecut, mai exact în ziua de duminică 2 octombrie, trecea la cele veșnice unul dintre cei mari mari arheologi din ultimile decenii din România, profesorul Sever Dumitașcu. Domnia sa a fost o personalitate marcantă a  arheologiei și istoriografiei românești din ultimile cinci decenii, cu o activitate remacabilă atât la nivel național, cât și internațional. A fost vreme de două decenii directorul Muzeului Țării Crișurilor în perioada 1972-1990 și profesor din 1962 la Catedra Institutului Pedagogic din Cluj și apoi din Oradea până în 1977, când statul a decis desființarea Facultății de Istorie-Geografie, reluându-și activitatea didactică odată cu reînființarea Facultății în anul 1990.

Profesorul Sever Dumitrașcu a lăsat în urmă o mulțime de cercetători, istorici, muzeografi, profesori, pe care i-a format cu multă dăruire sufletească și profesionalism, care vor duce mai departe opera academică rămasă de la domnia sa. În articolul de față aducem în atenția cititorilor ultima carte realizată de istoricul Sever Dumitrașcu, alături de câțiva prieteni și ucenici apropiați ai domniei sale, intitulată „Contribuții la o istorie «vie» a neamului românesc”, apărută la Editura „Primus” din Oradea, cu câteva luni înainte de trecerea domniei sale din această viață.

Profesorul Sever Dumitrașcu a fost un patriot autentic care și-a iubit neamul din care făcea parte, cuprinzând în dragostea lui toate civilizațiile lumii, fapt dovedit deseori prin scrierile domniei sale. A ținut să-și încheie activitatea publicistică cu o lucrare dedicată Neamului Românesc, în care să fie evocate ca într-un compendiu câteva aspecte importante din trecutul și prezentul poporului român de pretutindeni: Pind, Balcani, Timoc, Dunăre, Carpați, Tisa, Nistru și Marea Neagră. Volumul este un omagiu respectuos adus mai multor personalități marcante ale istoriei și culturii române dintre care amintim pe Sextil Pușcariu, Alexandru Rosetti, Emil Petrovici, George Murnu, Nicolae Iorga,  Petre Ș. Năsturel și alții.

Volumul se deschide cu un Prolog al profesorului Sever Dumitrașcu în care domnia sa prezintă și contribuțiile tuturor colaboratorilor la realizarea volumului: „Selectivă, doamna Florina Ciure se gândește la Oradea ca la un centru, care ne adună sub semne istorice și culturale de cercetare. Pe urmele scriitorilor clasici, profesorul Ioan Derșidan investighează falanga junimistă. El se situează între Iosif Vulcan, întemeietorul revistei Familia, mitropolitul Ioan Vancea și poetul Alexandru Andrițoiu. Arheologul Florin Sfrengeu se oprește la prezentarea descoperirilor arheologice, a ocupațiilor locuitorilor și la formațiunile sociale și politice, la autohtoni și popoarele migratoare, la relațiile acestora cu vecinii... Atras de dimiensiunea religioasă preotul Ion Alexandru Mizgan prezintă Catedrala Neamului. După periplurile sale europene, tânărul și inimosul istoric Constantin Demeter rămâne legat de mediul bihorean. El a asigurat iconografia/fotografiile culegerii noastre tematice și descrie Catedrala Sfânta Treime din Blaj. În ce ne privește, rememorăm câteva episoade de pe șantierele arheologice și din întâlnirile formatoare cu Constantin și Hadrian Daicoviciu, Dumitru Berciu, Ștefan Pascu și Dumitru Protase”.

La doar trei săptămâni de la apariția volumului a trecut fulgerător la cele veșnice profesorul Ioan Derșidan, iar la trei luni mentorul acestui volum, profesorul Sever Dumitrașcu. La ultima noastră întâlnire publică de la  Hanul cu Noroc, alături de toți participanții la realizarea acestui volum, domnia sa mi-a înnmânat un „Testament” cultural pe care noi cei rămași să-l ducem la îndeplinire. I-am mărturisit la ultimile două întâlniri personale din săptămâna premergătoare trecereii sale în lumea veșniciei, că Dumnezeu l-a binecuvântat să ajungă la vârsta Psalmistului, la bătrâneți binecuvântate alături de soția domniei sale, profesoara Edith Dumitrașcu, și că poate avea mulțumirea sufletească că Dumnezeu l-a ținut în viață până și-a realizat ultimile proiecte culturale.   Îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să-l așeze în Împărăția Sa cea cerească în ceata luminătorilor Neamului Românesc, alături de Eminescu pe care l-a iubit cu toată ființa domniei sale. Să Vă fie țărâna ușoară, Domnule Profesor, și memoria neuitată!

Preot Ion Alexandru Mizgan