Constantin Brâncuşi (1876 - 1957) Brâncuşi s-a născut în ziua de 19 februarie 1876, în satul Hobiţa, din judeţul Gorj. În copilărie a învăţat să sculpteze lemnul pentru a confecţiona diferite unelte şi obiecte casnice. În România, obiectele casnice, stâlpii şi faţadele caselor erau, adesea, decorate cu sculpturi în lemn. Stilul acestor ornamente va influenţa opera lui Brâncuşi. În memoriile sale, artistul spunea că ţinuta şi modul său de viaţă au fost influenţate de tara sa de origine, respectiv de: simplitate, bunul simţ, dragostea de natură. În 1912 Brâncuşi primeşte primul premiu pentru sculptură la Salonul de la Bucureşti. Un an mai târziu, operele sculptorului român sunt prezente în 6 mari oraşe ale lumii: New York, Paris, Chicago, Bucuresti, Munchen şi Londra. Participă la expoziţia Armory Show din New York cu cinci lucrări, printre care şi Mademoiselle Pogany, un bust stilizat care va avea numeroase variante până în 1933. Devenit cunoscut în Statele Unite, Brâncuşi a găsit un număr de colecţionari care îi achiziţionau operele în ciuda criticilor nefavorabile. În 1918 sculptează în lemn prima varianta a Coloanei Infinitului. Coloana, creată prin suprapunerea unor elemente simetrice, este inspirată din stâlpii caselor ţăranilor români. Lui Brâncuşi i s-a cerut să ridice un monument al eroilor români căzuţi în primul război mondial. Aici, artistul a codificat în ansamblul sculptural, eternitatea întregului său popor. Din punct de vedere etnologic, monumentele de la Târgu-Jiu au reprezentarea cosmică a vieţii umane, pornind de la naştere, simbolizată de Masa Tăcerii şi încheind cu trecerea în nefiinţă, simbolizată de Coloana Infinitului (o stilizare a stâlpilor funerali din sud-estul României). Distanţa dintre ele, care reprezintă timpul vieţii umane este întrerupt de Poarta Tăcerii, simbolul căsătoriei şi începerii unui nou ciclu al vieţii. Concentrându-se asupra formei pure, Brâncuşi a eliberat sculptura din pictorialismul secolului 19 şi a pregătit drumul pentru sculpturile abstracte ale secolului 20. La fel de influentă astăzi, la fel ca în timpul vieţii sale, sculptura lui Brâncuşi şi ideile sale despre artă continuă să provoace şi să inspire artiştii contemporani. În urma refuzului Academiei Republicii Populare Române de a accepta dispoziţia testamentară prin care Brâncuşi îi lasă moştenire operele din atelierul său din Impasse Ronsin, în 1.08.1951, sculptorul depune paşaportul românesc şi cere cetăţenia franceză pe care o obţine în 1952. El lasă atelierul şi tot patrimoniul său artistic ţării sale de adopţie. A murit la Paris, în data de 16 martie 1957.