Cu ocazia  Zilei Naţionale a Culturii - 15 ianuarie - care coincide cu ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850, la Ipoteşti, judeţul Botoşani), în sala festivă a Baroului Bihor a avut loc o şedinţă specială a Cenaclului literar Barbu Ştefănescu Delavrancea, la care au participat scriitori din Oradea, avocaţi,  militari, pensionari, profesori şi elevi,  membri ai  corului  bărbătesc Traian Moşoiu care au interpretat în deschiderea reuniunii  cântece pe versurile poetului nostru naţional.

 

Preşedintele cenaclului, avocatul scriitor Paşcu Balaci a arătat faptul că Oradea se înscrie onorabil în traiectoria biografică a  lui Mihai Eminescu, alături de  Iaşii revistei de cultură Convorbiri literare şi Bucureştii ziarului Timpul, unde poetul a trudit ca redactor.

Poetul nostrum naţional a debutat în revista Familia, înfiinţată în 1865 la Budapesta de către bihoreanul din Holod, Iosif Vulcan, debutul consemnându-se în nr. 6/ 25 februarie - 7 martie 1866 cu poezia De-aş avea (De-aşiu ave…) , numele de Mihail Eminovici fiind schimbat de către naşul său literar în Mihai Eminescu, fără nici o obiecţie din partea debutantului, ca în acelaşi an, în nr. 18/ 25 iunie - 7 iulie 1866, al Familiei, să debuteze şi prietenul din Ştei al poetului  naţional, publicistul şi culegătorul de folclor Miron Pompiliu cu poezia Ecouri de suspine (bunul Mirune, cum îl alinta Eminescu). Bihoreanul Iosif Vulcan s-a întâlnit cu proaspătul debutant Mihai Eminescu la Arad în timpul când acesta însoţea trupa de teatru a lui Fany Tardini Vlădicescu în turneele sale. În 27 aprilie 1880 revista Familia s-a mutat la Oradea unde funcţionează fără întrerupere până în 31 decembrie 1906, adică 42 de ani, o performanţă de neegalat. Octavian Goga a calificat revista Familia drept biletul de intrare permanent a lui Iosif Vulcan în istoria literaturii noastre.

Paşcu Balaci a menţionat că, alături de revista Convorbiri literare, Familia lui Iosif Vulcan a mai publicat din creaţia eminesciană Luceafarul, Epigonii, O călărire în zori, Din străinatate, Speranţa, Misterele nopţii, Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie, La Heliade, La o artistă, Junii corupţi, Amicului F.I.

Ultimele creaţii poetice găzduite de revista bihoreanului nostru au  fost: S-a dus amorul, Ce e amorul? Pe lângă plopii fără soţ, Şi dacă…, poezii pentru care Mihai Eminescu a primit pentru prima oară  în viaţa sa un onorariu pentru poeziile publicate din partea lui Iosif Vulcan, fapt pomenit cu emoţie de către poetul care vorbea adesea despre simpaticii crişeni.

Cum între Oradea lui Iosif Vulcan şi Şteiul lui Miron Pompiliu se situează Beiuşul cu istoricul său liceu, iar Ioan Slavici în scrierile sale arată despre poet că în urma stăruinţelor fratelui său, el a  trecut apoi la Blaj şi mai tărziu la Beiuş… unde avea de gând să treacă examene ca privatist…

Paşcu Balaci a prezentat numeroasei asistenţe surpriza serii: domnul notar Iosif  Tocoian din Beiuş, omul de suflet şi din a cărui generozitate s-a ridicat bustul Poetului Naţional în parcul municipiului Beiuş, prin râvna sculptorului Ioan  Mihele. Cu această ocazie, amfitrionul întâlnirii l-a felicitat pe domnul notar  pentru realizarea sa deosebită, recitând la Cenaclu şi dăruind apoi domnului notar sonetul „Eminescu la Beiuş”: Din Zimnicea sudistă-n Horodiştea/Şi de la Beba Veche la Sulina/Sfânt Eminesc Mihai ne şterge vina/Şi ne alină cu  POESII restriştea/Pe unde umblă,-nfloare goroniştea/Ce-nfige-n prundul Ţării rădăcina/Blând, de la Ipoteşti venind Lumina/Ne scaldă-n pace urbea şi miriştea/Băietul ce-a cutreierat pădurea/Prin  Apusenii-nveşmântaţi în aur/Cu lira a învins, nu cu securea.../Ultim herald  romantic şi prim faur/Ca să ne fie Rege de-a  pururea/ El la Beiuş fu-ncoronat cu laur...

Paşcu Balaci a subliniat faptul că Iosif Vulcan era în acea vreme cel mai jucat dramaturg din Transilvania de către trupele de amatori (autorităţile austro-ungare nepermiţând crearea unui teatru românesc de sine stătător), fiind şi cel dintâi dramaturg reprezentat la teatrul naţional din Bucureşti cu drama istorică Stefan Vodă cel Tânăr.

Au mai recitat din creaţiile proprii dedicate în mod expres Poetului Naţional Mihai Eminescu, poeţii orădeni Alexandru Sfârlea, Gheorghe Vidican, Mihaela Dindelegan, Dumitru Branc, Paşcu Heteş, Teodora Cosmina Coloja.

Un recital întreg din creaţia proprie şi din cea a poetului naţional omagiat a susţinut actorul şi poetul Emil  Sauciuc, născut în acelaşi areal geografic în care a văzut lumina zilei şi Mihai Eminescu. Au mai participat scriitorii Şuşu Cătălin, Dan Horaţiu Popescu, sculptorul Cornel Durgheu, Mioriţa Săteanu căreia i se datorează prezenţa Corului Traian Moşoiu, profesorul de istorie Victor Albu, însoţit de un grup de elevi,  ing. Sorin Cosma, avocaţii Antiţa şi Teodor Balaci  precum şi alţii. Următoarea reuniune de lucru a cenaclului  va avea loc în luna februarie, la o dată care va fi comunicată prin Crişana.

CRONICAR