Recent, la Editura Evrika Publishing, din București, a apărut cartea prof. univ. dr. Paul Magheru, Istoria culturii și literaturii universale pentru copii, în condiții grafice atrăgătoare. Cartea are mai mulți destinatari și se adresează elevilor, profesorilor, părinților, tuturor celor preocupați de educația și instrucția tinerei generații prin cultură istorică și literară. Aparent dificilă, pretențioasă, conform mărturisirilor autorului din Prefață, ea nu folosește niciun termen (acolo unde apare vreunul este explicat limpede pe loc), nicio noțiune de istorie, teorie sau critică literară, niciun scriitor sau operă care să nu fie recomandate de programele și manualele școlare, inclusiv alternative. Lucrarea intervine ca un fel de auxiliar, îndreptar sau îndrumar pentru elevii din învățămîntul primar și gimnazial. În situațiile cînd, din diferite motive, unii elevi n-au încă de unde să știe sau nu înțeleg un anumit lucru, intervine profesorul care, în funcție de categoriile de vîrstă și clase, îl explică pe înțelesul copiilor, avînd la dispoziție și această carte.

          Criteriul de organizare a materiei este pe curente literare și, drept consecință, conținutul lucrării se structurează pe 11 capitole, cîte curente s-au perindat de-a lungul timpului din antichitate pînă astăzi. Contrar prezentării succinte pe capitole, obișnuită în recenziile literare, în continuare voi evidenția numai acele aspecte din evoluția culturii și literaturii universale care au o importanță majoră, indispensabilă pentru cultura generală a cititorilor, indiferent de vîrstă.

          În primul rînd, aflăm că istoria omenirii începe la Sumer, în Mesopotamia, țara dintre fluviile Tigru și Eufrat. Pe aceste locuri, azi în mare suferință, Biblia ne spune că Dumnezeu i-a plasat pe Adam și Eva, de aici i-a ales pe cei trei patriarhi, Avraam, Isac și Iacov (cel din urmă se mai numea Israel), meniți să întemeieze o nouă țară și un nou popor, din care avea să se nască Iisus Hristos. Itinerarul vechilor părinți de familie, numit în arheologia biblică Cornul de Aur, pornea din Mesopotamia pe sub poalele munților Ararat, unde a acostat corabia lui Noe, a continuat prin Anatolia, partea asiatică a Turciei de astăzi, Siria, Fenicia, Canaan sau Palestina pînă în Egipt. Era firesc ca sinteza istorico-literară a profesorului Paul Magheru să înceapă în ordine cu literatura sumero-babiloniană, egipteană și ebraică. Pentru evaluarea corectă a culturii și literaturii antice, nu mai puțin importante sînt literaturile indiană, persană, arabă, literatura Orientului îndepărtat, chineză și japoneză, prezentate pe scurt, aproape lexicografic, însoțite de o hartă a Vechiului Orient și un arbore genealogic al neamului omenesc.

          Cititorii mai pot conștientiza prin intermediul acestei cărți că, spre deosebire de natură, în cultură cataclismele, rupturile, faliile totale nu sînt posibile. Valorile culturale ale trecutului se transmit de la o epocă și generație la alta ca un continuum de vecinătăți, influențe, imitații, traduceri și originalitate. Un rol important în comunicarea dintre oameni și culturi l-a avut inventarea scrierii cuneiforme de către sumero-babilonieni, a celei hieroglifice de către egipteni și a celei fonetice de către fenicieni. Se introduce apoi conceptul comparativ de protocronism sau întîietate în timp. Se vorbește astfel despre protocronisme universale, europene, romanice ale vechilor culturi. Dacă literatura sumero-babiloniană (Epopeea lui Ghilgameș) a fost prima în timp, cea grecească este poate mai valoroasă și mai diversă. Europa, fiică de rege fenician, a dat numele continentului nostru. Fratele Cadmos, pornit în căutarea ei, i-a învățat pe greci scrierea. În Europa grecii au fost primii în toate. În cetățile grecești s-a născut oratoria și retorica, știința artei, meșteșugului de a vorbi corect, frumos și convingător. Literatura greacă începe brusc cu două capodopere, Iliada și Odiseea, de Homer. Tot aici s-au înfiripat și primele școli filozofice grecești, au luat naștere aproape toate genurile și speciile literare, inclusiv romanul, specia victorioasă a genului epic.

          Literatura latină este ulterioară celei grecești cu aproape cinci secole. Cînd Homer scria Iliada și Odiseea abia se întemeia Roma, în 753 î. e. n. La umbra Imperiului helenistic, creat de Alexandru Macedon, se va ridica un nou imperiu. Roma ocupă rînd pe rînd Grecia, Pergamul, Rodosul, Siria, Egiptul. După ce nu mai zăngănesc armele, în timpul împăratului Octavianus Augustus (63 î.e.n. -14 e.n.), cultura, artele, literatura cunosc o dezvoltare fără precedent. Vergilius scrie Eneida, epopeea originii nobile, zeiești a poporului roman. Lumea este făcută însă astfel încît, după ce un lucru a atins perfecțiunea, începe inevitabil declinul. Așa s-a întîmplat și cu Imperiul Roman.

          Evul Mediu care a urmat a fost un ev religios, dar și al migrațiunii popoarelor, războaielor, inchiziției, făurirea și statornicirea națiunilor, Italia, Franța, Germania, Țările de Jos. Dante, ultimul poet al Evului Mediu și, totodată, primul mare poet al timpurilor moderne, a descris în Divina Comedie drumul anevoios spre mîntuire. Conform profesorului Paul Magheru, poemul lui Dante, alături de Iliada lui Homer, Hamlet de Shakespeare, Don Quijote de Cervantes și Faust-ul lui Goethe, face parte din primele cinci capodopere de neîntrecut ale literaturii universale. Evul Mediu a fost favorabil poemelor eroice, romanelor cavalerești și de curte, cu eroi îndrăgiți și astăzi pentru idealurile lor morale și virtuțile apărate cu vitejie.

          Renașterea avea nevoie de titani și și-a creat titani, titani în gîndire, titani în pasiuni, multilateralitate și erudiție. În această perioadă au avut loc marile descoperiri geografice, au fost formulate noi legi ale naturii, iar artele, pictura, sculptura, arhitectura cunosc o dezvoltare fără precedent. În literatura diferitelor țări s-au impus nume celebre ca Dante, Petrarca, Rabelais, Shakespeare, Cervantes etc. Din această epocă datează și descoperirea tiparului de Gutenberg (1444), care a dăruit popoarelor primele cărți multiplicate în limbile naționale și latină. Literatura Renașterii este prezentată pe genuri literare, poezia lirică și epică, proza, dramaturgia.

          Cultura și literatura Clasicismului și Iluminismului din secolele XVII-XVIII, cu regulile lor fixe și încrederea în progresul omenirii prin cultivarea maselor, beneficiază deja de o prezentare pe națiuni: clasicismul și iluminismul francez, englez, german. Definițiile, caracterizările, specificul fiecărei națiuni și al ficărui scriitor în parte sînt bine delimitate, succinte și convingătoare.

          Romantismul și Realismul, două curente literare aproape sincrone din secolul al XIX-lea, sînt examinate tot pe țări în aceeași manieră a unor enumerări ilustrative sau micromonografii de scriitori și opere. Autorul cărții în discuție introduce două puncte de vedere în legătură cu cele două curente literare, psihologică și estetică, literară. În viziune psihologică romantismul și realismul ar fi expresia a două moduri de viață sufletească, prezente mereu în atitudinile esențiale ale spiritului uman: adîncirea pe calea visului și a contemplației în lumea interioară a întîmplărilor psihice, care ar corespunde pe plan literar romantismului, și avîntul către lumea exterioară, care corespunde realismului. În acest sens romantismul și realismul ar fi atribute esențiale ale literaturii din toate timpurile, iar filozoful francez Roger Garaudy a scris chiar o carte Despre realismul fără țărmuri. De altfel, trebuie să acceptăm că denumirea curentelor este de multe ori convențională, ulterioară constituirii lor.

          Modernismul în literatură, numele generic al curentelor literare de după romantism, cu numeroasele sale ramificații (simbolismul, expresionismul, ermetismul, suprarealismul), și Postmodernismul, explicat pe înțelesul tuturor, aduce cultura și literatura universală pînă la zi.

          Demersurile științifice istorico-literare ale autorului realizează o performanță neobișnuită a concentrării unei biblioteci întregi într-o singură carte. Ea ar putea îndeplini rolul de enciclopedie ambulantă de istorie a culturii și literaturii universale pentru copii, la îndemîna tuturor. Ca simplu cititor, dar mai ales ca referent, care cunosc bine această carte și întreaga activitate profesională, didactică și științifică a domnului prof. univ. dr. Paul Magheru, mă simt îndreptățit să propun sau să solicit ca o instituție abilitată să facă nominalizarea autorului acestei cărți pentru un premiu al Academiei Române. În aceste vremuri de nefericită pandemie, de izolare și distanțare socială, profesorul Universității din Oradea, în calitatea de conducător științific în domeniul literaturii universale și comparate, a știut să se trasforme într-o ființă de hîrtie și să pună la îndemîna celor interesați o carte scrisă, care să rămînă, să poată suplini cînd e nevoie profesorul de la catedră sau să completeze eficient învățămîntul online.

Lector univ. dr. Orlando Balaș